Sănătate
Maceratul de usturoi, un bun remediu în vindecarea bolilor pulmonare

Tratamente pentru bolile pulmonare de primăvară

Printre bolile mai frecvente la trecerea de la iarnă la primăvară o atenție deosebită trebuie acordată afecțiunilor respiratorii care se instalează ca urmare a slăbirii organismului în timpul lunilor de iarnă și a schimbărilor survenite în factorii de mediu, respectiv temperatura și umiditatea aerului.

Datele statistice din trecut arătau că bolnavii de plămâni rezistau în lunile de iarnă, dar cedau la venirea primăverii, tocmai când primele raze calde de soare le dădeau speranța însănătoșirii. Cele mai multe internări în spitale, în primele luni de primăvară, sunt cauzate de bolile de plămâni, de gripă și guturai, de tuse, astm bronșic, pneumonie, emfizem pulmonar și tuberculoză.

Tusea este simptomul cel mai des întâlnit în bolile aparatului respirator. Acest act reflex constituie o reacție de eliminare a corpurilor străine pătrunse pe căile respiratorii (fragmente de alimente, corpuri dure, gaze iritante, produse inflamatoare, mucozități).

Această afecțiune este de două tipuri: uscată și umedă. Tusea uscată este provocată de iritațiile mucoaselor care căptușesc căile respiratorii. Fiind fără expec­torații, devine foarte obositoare și greu de suportat, repetân­du-se, la scurte intervale, atât ziua, cât și noaptea.

Tusea umedă implică eliminarea unor secreții ale mucoaselor căilor respiratorii (spută, mucus, secreții nazale, sânge), care învelesc eventuale corpuri străine din plămâni și le transportă spre exterior prin mișcări ritmice și bine coordonate ale cililor.

În timpul crizelor, tusea poate să provoace răgușeală, senzație de sufocare și vărsături, mai ales la copii, cu dureri între coaste sau în epigastru, din cauza eforturilor făcute de musculatura intercostală în timpul tusei.
În multe cazuri, tusea uscată sau umedă poate să survină în diferite boli ale aparatului respirator sau ca act reflex în bolile cardiace și în tumori intestinale.

Tratamentele fitoterapeutice diferă în funcție de caracterul tusei: tusea uscată trebuie calmată, iar cea umedă trebuie ușurată prin expectorația particulelor existente pe căile respiratorii.

În prima fază, iritativă, a tusei uscate se vor utiliza plante cu proprietăți emoliente, cu conți­nut ridicat în mucilagii, iar în faza a doua, de cocțiune, se recomandă plantele cu proprietăți expectorante și bactericide, cu conținut ridicat în saponozide (emoliente) și în uleiuri eterice (puternic antiseptice), care ușurează eliminarea sputei.

Principalele plante cu pro­prietăți emoliente sunt: lumânărică, tei, pătlagină, podbal, mac roșu, nalbă mare, nalbă de cultură, lichenul de piatră.

Acțiune deosebită în calmarea tusei are infuzia din flori de tei, un valoros remediu natural, cu o multitudine de calități neurosedative, antispastice, sudorifice, antiinflamatoare ale căilor respiratorii superioare, emoliente ale secrețiilor pulmonare și expectorante. Ceaiul se prepară dintr-o linguriță de flori uscate la 200 ml apă clocotită și se beau două-trei căni pe zi, îndulcite cu miere sau zahăr.

Alte infuzii pentru calmarea tusei

- Flori de soc, podbal, salcâm, bujor (petale), mac roșu (petale), trandafir de dulceață (petale), lavandă, nalbă mare, ciuboțica cucului, lumânărică, piersic, porumbar.

- Frunze de mentă, pătlagină, salvie.

- Herba de isop, cimbru, cimbri­șor, busuioc, trei-frați-pătați, sunătoare, cimbru de cultură, busuioc sălbatic (Prunella), cătușe (Ballota), sovârv, brân­cuță (Sisymbrium), toporași, unguraș.
- Muguri de brad și pin.

- Fructe zdrobite de ienupăr, măceș și fenicul (pentru copii).

Alte produse antitusive sunt:
- Siropuri din muguri de brad și de pin.

Apiterapia recomandă:

- Miere de albine (4 linguri) amestecată cu 4 linguri unt și 100 ml alcool rafinat de 30 grade, din care se ia câte o lingură dimineața, pe nemâncate.
- Propolis mărunțit (o lin­guriță la 250 ml apă) se fierbe până scade la jumătate, se îndulcește cu două linguri de miere și se iau câte 3 lingurițe pe zi.

Pneumonia, cea mai frecventă boală pulmonară de primăvară

Numită popular „aprindere de plămâni”, constituie cea mai frecventă complicație pulmonară care poate să apară în sezonul de trecere de la iarnă la primăvară. Boala constă dintr-o inflamare a parenchimului pulmonar, fără supurație, la unul sau la ambii plămâni, fiind urmarea unei răceli care nu a fost tratată corect. Este favorizată de frig, oboseală, surmenaj și diverse infecții (gripă, pojar, tuse convulsivă).
După modul de declanșare, pneumoniile pot fi bacteriene sau virale. Pneumonia bacteriană, produsă de prezența unor grupe de bacterii (pneumococi, stafilococi, streptococi), debutează brusc cu febră mare (39-400C), frisoane repetate, junghiuri și dureri la nivelul pieptului și al umărului, slăbiciune în corp și amețeli.

Pneumonia virală, cea mai des întâlnită în timpul iernii și la începutul primăverii, este provocată de virusuri (gripale, paragripale, adenovirusuri). Debutează mai lent și se manifestă prin forme mai moderate: febră, dureri de cap și de spate, tuse seacă cu evoluție în expectorații mucoase, cu aspect ruginiu. Treptat se observă o agitație exagerată, ducând până la delir.

Bătrânii, copiii și bolnavii cronici de afecțiuni cardiovasculare, respiratorii, hepatice și diabetice au o rezistență scăzută și de aceea trebuie să evite locurile aglomerate și vizitele în spitale. La aceștia, pneumoniile pot evolua în forme grave de abcese pulmonare, pleurezie purulentă, pericardită, insuficiență cardiacă, uneori cu sfârșit fatal.

Fitoterapia recomandă specii de plante medicinale cu acțiuni diuretice, emoliente, sedative, hemostatice, antibacteriene, antitoxice, antiinflamatoare, vitaminizante și mineralizante.

În consumul intern, au efecte bune infuziile sau decocturile cu plante medicinale, luate separat sau în amestecuri din flori de soc, tei, ciuboțica-cucului, nalbă mare, lumânărică, herba de isop, cimbrișor, salvie, podbal, pătlagină, fructe de măceș, anason și cătină, rădăcini de tătăneasă și troscot, cu acțiuni emoliente și antibacteriene. Se mai pot lua zilnic câte 3 linguri de vin alb diluat cu apă fierbinte în care se macerează rădăcini de tătăneasă. Bune rezultate se obțin cu ulei de pin (câte 25 picături de 2-3 ori pe zi, cu 20-30 minute înainte de mesele principale, într-o cură de 2-3 săptămâni).

În perioada de convalescență se recomandă ceaiuri călduțe, vitaminizante, cu măceșe, cătină, ciuboțica-cucului, roiniță sau tei, îndulcite cu miere de albine.

Emfizemul pulmonar

Este o boală cronică ce se caracterizează prin creșterea în volum a plămânilor, dilatarea alveolelor pulmonare și sclerozarea pereților aortei pulmonare, ca urmare a pierderii elasticității, și degenerarea treptată a învelișului elastic pulmonar, afectând mai frecvent pe bărbații vârstnici, de peste 50 de ani.

După instalarea bolii apar simptomele specifice: tuse seacă, expectorație muco-purulentă, scăderea ventilației pulmonare și a oxigenării alveolare a sângelui, insuficiență respiratorie, șuierat în timpul expirației, sufocare cu lipsă de aer, mai întâi la efort și ulterior permanent, senzația de apăsare în piept, cianozarea feței (buze și obraji) și a membrelor, bombarea coșului pieptului.

Fitoterapia recomandă un arsenal de proceduri, cu bune rezultate, dacă sunt aplicate cu mare atenție. Se vor consuma infuzii sau decocturi din plante medicinale care conțin, ca substan­țe active, mucilagii, saponozide, antibiotice și uleiuri eterice cu proprietăți emoliente, expectorante, antitusive, antispastice și antibiotice.

Se recomandă, în primul rând, infuzii cu flori și frunze de podbal sau din combinația cu flori de ciuboțica-cucului, lăcrămioare, levănțică și mușețel, frunze de pătlagină, plămânărică și roi­niță, herba de isop, unguraș, salvie, cimbru, scai vânăt și fuma­riță. Tot drept ceaiuri se folo­sesc mugurii de alun (cu acțiune antisclerotică) și rădăcinile de lemn dulce.

Bune rezultate se obțin cu tinctură 10% și sirop din muguri de brad sau tinctură din herba proaspătă de călțunași în alcool 700 (2-3 lingurițe pe zi). Se mai recomandă o cură de două luni pe trimestru cu macerat de usturoi în alcool 960, cu adaos de miere de salcâm și propolis. Bolnavii din zone montane nu vor neglija cura cu fructe de ienupăr, care are efecte benefice pentru majoritatea afecțiunilor pulmonare.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!