Theologica
Ultima zi din anul bisericesc

Ultima zi din anul bisericesc

Ziua de 31 august este ultima din cursul anului bisericesc, iar la 1 septembrie, după cum au stabilit Sfinţii Părinţi ai Sinodului I Ecumenic de la Niceea, începe noul an bisericesc. Acest moment marchează, pe de o parte, începutul creării lumii conform tradiţiei iudaice, iar pe de altă parte, începutul propovăduirii Evangheliei de către Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, conform tradiţiei noastre creştine. Sfârşitul anului bisericesc, ca de altfel şi începutul lui, se află sub ocrotirea şi binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, deoarece cea mai mare sărbătoare la sfârşitul anului bisericesc este Adormirea Maicii Domnului, în data de 15 august, iar la începutul anului bisericesc, prima mare sărbătoare este Naşterea Maicii Domnului, la 8 septembrie.

Fiecare an nou bisericesc este un nou an al mântuirii, adică timpul rânduit de Dumnezeu pentru mântuirea noastră. De aceea, trebuie să ne întrebăm în aceste zile cât timp am dăruit din viaţa noastră în ultimul an pentru mântuirea noastră? Ce am făcut să vădim în societate ortodoxia credinţei noastre şi astfel să dovedim că prin credinţa noastră mărturisită prin fapte bune nădăjduim să ne mântuim câştigând Împărăţia cerurilor? De cele mai multe ori ne obiectivăm existenţa în funcţie de materialitatea timpului în care trăim fără a înţelege că timpul a fost sfinţit prin Întruparea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, adică a lui Dumnezeu Fiul, Domnul nostru Iisus Hristos prin Care Tatăl a adus pe toate câte sunt din nefiinţă la fiinţă, din nimic în timp creându-le, după cum mărturisesc Părinţii Capadocieni. Aşa că Cel prin Care s-a creat timpul la plinirea vremii S-a întrupat în timp din Sfânta Fecioară Maria, sfinţindu-l prin întruparea, naşterea, pătimirea, moartea, învierea şi înălţarea Sa. Şi astfel, dintr-un timp al ispăşirii pentru păcatul strămoşesc al protopărinţilor Adam şi Eva, prin Învierea lui Hristos, timpul a devenit unul al mântuirii, pentru că în aceasta stă speranţa învierii noastre la a doua venire a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este esenţial să reflectăm la modul cum ne petrecem viaţa în perspectiva mântuirii, cât de des dialogăm cu Dumnezeu prin rugăciune, cât de des ne spovedim şi ne împărtăşim oferind sufletului nostru hrana necesară mântuirii. Cât de des suntem prezenţi în Biserică la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!