În analele conflictelor umane, întâlnim un contrast frapant între războaiele tradiționale medievale și postmedievale ale statelor europene, caracterizate, în mare parte, printr-un număr limitat de
21 Apr, 2024
Un alt fel de sclavie
Acum ceva vreme lumea întreagă se mobiliza împotriva vânzării sclavilor în Europa şi America. După milenii de confort psihologic, nesimţire valorică şi obişnuinţă motivată mincinos prin tot felul de teorii rasiste, umanitatea a aflat că oamenii cu pielea neagră sunt la fel de oameni ca toţi ceilalţi.
Până la a ajunge la această concluzie, care aruncă un stigmat de răutate asupra istoriei umanităţii, oamenii de ştiinţă justificau ridicol şi înfricoşător separaţia, exploatarea cumplită, dreptul de viaţă şi de moarte, viclenia demonică erijată în elită etc. Unii spuneau că negrii au fost blestemaţi de Dumnezeu prin Ham, care nu a acoperit goliciunea tatălui său beat mort. Alţii justificau „genetic“ culoarea, afirmând năucitor că negrii nu sunt capabili de raţiune. Totul pentru continuarea unei afaceri enorme cu oameni care munceau pe gratis şi erau folosiţi la treburi cumplite, ca nişte animale de povară.
Ei bine, aceşti oameni aveau chipul lui Dumnezeu, raţiune, simţire, voinţă, libertate, şi mai ales suflet nemuritor care strigă o veşnicie împotriva celor care le-au mutilat existenţa prin cruzime şi limitare a libertăţii. Era vorba aşadar de o afacere de miliarde de dolari, dinari, arginţi, spuneţi-le cum vreţi, însă tot ochii celui rău erau. Oamenii liberi tăceau ca pe vremea lagărului de la Auschwitz, dădeau din umeri neputincioşi, se bucurau de bunăstare pe seama nenorociţilor din noroi, pământ sau gunoi, elaborau teorii savante despre binefacerile bogaţilor pentru sclavi care, fără stăpâni, ar muri imediat. La un taifas la ceai, cafea, lumea putredă care prospera pe moartea îngrozitoare a sclavilor păstra aparenţele de bonomie, preocupare, milostenie şi libertate.
Aceeaşi bonomie, preocupare, milostivire şi libertate este afişată astăzi agresiv de promotorii avortului, una dintre cele mai mari maladii şi flageluri ale istoriei umanităţii, care este vinovat de mai multe ucideri decât toate războaiele, bolile, molimele şi dezastrele naturale la un loc. Preşedintele Obama vorbeşte despre libertatea tinerelor fete de a fi fericite şi a ucide cu sânge rece un prunc cu sânge cald, asociaţia maladiv-fascistă Planet Parenthood, care ascunde sub numele de „părinte“ milioane de bebeluşi tăiaţi în bucăţi, vorbeşte despre igiena reproductivă şi despre sănătatea sexuală, politicienii vânduţi stăpânitorului iadului vorbesc despre o selecţie necesară, oamenii cu crime la activ vorbesc despre sărăcie şi despre imposibilitatea creşterii copiilor pe criză etc. Peste tot preocupare, deschidere, fericire, bunăstare, valori fundamental umane.
Odată şi odată, umanitatea se va trezi şi din acest coşmar cumplit de a numi alegere cel mai odios asasinat împotriva pruncilor nevinovaţi şi sfinţi ai umanităţii. Diavolul preaviclean şi inteligent şi-a dat seama că nu are cum să ucidă veşnic pe sfinţi şi pe oamenii dreptăţii. Ucigându-i îi transformă în mucenici şi umple raiul cel infinit al iubirii lui Dumnezeu cu ei. Însă dacă îi măcelăreşte în pântecele mamelor criminale, atunci îi poate condamna la o obscuritate ontologică şi poate avea pe veci sufletele ucigaşilor. E un proiect cu fonduri infernale nerambursabile, în care cel rău are numai de câştigat. Tragedia lui Faust se multiplică aberant şi mirobolant, condamnând la moarte veşnică milioane de oameni pentru câteva clipe de plăcere consumată iresponsabil, ca o proorocie a iadului.
Astăzi sunt puţine locuri în lume unde să spui că negrii sunt subumani, poate pe la vreo benzinărie din Arizona sau la reuniunea unor sceleraţi skin-head. Însă există miliarde de oameni care apără bezmetic dreptul la ucidere prin avort argumentând ridicol, inept şi nedrept moartea ca viaţă. Însă peste câţiva ani, mai puţini decât ne-am obişnuit să credem, după molime, suferinţe, războaie catastrofale şi o sărăcie uriaşă, vom realiza ca specie că cea mai mare valoare a umanităţii şi a lumii este viaţa umană, firavă, pauperă, suferindă, plină de noroiul păcatului, fragilă de nefiinţă, însă posesoare de suflet nemuritor, care nu trece nicicând şi nu încetează să strige către Dumnezeu pentru pedepsirea bestiilor cu chipuri de om.
Avortul e o sclavie a umanităţii în propriile patimi generatoare de moarte veşnică, aşa cum sclavia este un avort pseudosocial, în care stăpânirea pământului şi a oamenilor a devenit pricină de condamnare veşnică a celor care au adus suferinţă pe pământ şi au vărsat sânge omenesc.
