Documentar
Un an până la primul centenar

Un an până la primul centenar

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 02 Decembrie 2017

Mai avem un an până la primul centenar al Marii Uniri. Este un timp în care trebuie să‑i cinstim aşa cum se cuvine pe făuritorii ei şi o vreme în care să sădim în inimile tuturor românilor de astăzi sentimentele patriotice ale unităţii şi demnităţii naţionale. Acum este nevoie să descoperim din paginile istoriei naţionale chipurile de lumină ale eroilor care şi-au jertfit viaţa pentru înfăptuirea Marii Uniri şi să-i avem ca exemplu în păstrarea identităţii naţionale.

1 Decembrie 1918 este o zi excepţională pentru poporul român, ce încununează un an de graţie 1918, când Regatul României s-a unit cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania. A fost rânduiala Bunului Dumnezeu pentru jertfa tinerilor români de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, care în anul 1917 au ţinut în viaţă statul român ca anul 1918 să fie anul unirii tuturor românilor într-un singur stat naţional-unitar. România anului 1918 a fost dăruită de Dumnezeu cu oameni excepţionali, care au ştiut să transforme înfrângerea Armatei Române din Primul Război Mondial într‑o victorie în plan diplomatic şi mai ales a exprimării libere a voinţei naţionale, ca românii să trăiască într-un singur stat unitar, avându‑şi coloana vertebrală în Arcul Carpatic. Ca oameni ai Bisericii, nu putem vedea în acest an de graţie 1918 decât lucrarea Bunului Dumnezeu care, datorită credinţei şi iubirii de neam a acestui popor, a făcut posibil ca românii să se reunească într‑o singură ţară. Cu adevărat în anul 1918 românii au fost conform stemei de pe drapel, şi anume vulturul cu crucea în plisc, şi că dintr-un singur piept 100.000 de oameni la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918 şi‑au strigat păsul de veacuri de a se uni cu ţara.

Primul pas pentru Marea Unire a fost făcut, de fapt, la 21 noiembrie/4 decembrie 1917, când Sfatul Tării din Basarabia proclama Republica Democratică Moldovenească, urmat de cel din 24 ianuarie/6 februarie, când s‑a adoptat declaraţia de independenţă. Încununarea acestor acţiuni s‑a împlinit la 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Ţării de la Chişinău, ales prin vot universal, direct, egal şi secret, a decis cu majoritate de voturi unirea cu România a Republicii Democratice Moldoveneşti. Apoi Comitetul Executiv al Consiliului Naţional din Bucovina a convocat un Congres General al Bucovinei pentru 15/28 noiembrie 1918 în Palatul Mitropolitan din Cernăuţi.

Preşedintele Congresului, Iancu Flondor, a dat citire moţiunii în care se afirma că Bucovina este parte organică a Moldovei. Congresul General al Bucovinei a hotărât în numele suveranităţii naţionale unirea necondiţionată a Bucovinei în vechile ei hotare cu Regatul României.

Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1.228 de delegaţi şi susţinută de 100.000 de persoane, a adoptat atunci o rezoluţie care consfinţea unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România. La 1 Decembrie 1918, Vasile Goldiş a citit rezoluţia Unirii: Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.

Legea unirii a fost ratificată prin Decretul‑lege Nr. 3631 din 11 decembrie de către regele Ferdinand, fiind votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919, în unanimitate.

1 Decembrie a fost adoptată ca Zi Naţională a României în 1990, dată la care, în 1918, Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, creându‑se un singur stat naţional.

În conformitate cu Constituţia României din 1991, articolul 12, alineatul 2, 1 Decembrie este Ziua Naţională a României, zi adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele de atunci al României şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990.

Acum, când mai este un an până la centenarul Marii Unirii de la 1 Decembrie 1918, este un act de mulţumire şi recunoştinţă către Bunul Dumnezeu pentru binecuvântările revărsate asupra ţării noastre să‑I înălţăm rugăciuni în anul Centenarului în Catedrala Naţională, Biserică‑simbol al credinţei creştine, pe care ne‑a adus‑o Sfântul Apostol Andrei, şi al unităţii tuturor românilor, dar şi Altar de închinare pentru eroii care s‑au jertfit pentru neamul românesc. Astăzi trebuie să înţelegem că avem o datorie faţă de jertfa soldaţilor români, care a stat la baza Unirii din 1918, de a păstra vie candela credinţei noastre strămoşeşti şi a demnităţii naţionale. Credinţa şi demnitatea noastră de români să le manifestăm prin respectul şi mărturisirea în lume a valorilor noastre creştine, care sunt fundamentul naţiunii noastre.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!