Editorial
Un exercițiu de sinceritate despre unitate

Un exercițiu de sinceritate despre unitate

Elena Gabriela Zamora, 21 Octombrie 2018

Pagini de istorie se deschid anul acesta spre rememorarea Marii Uniri și comemorare pioasă a făuritorilor reîntregirii neamului acum un veac. Cuvântul de referință este unitate. Acum, ca și atunci. Societatea, însă, este schimbată radical. Dacă la vremea aceea se trăia intens izbânda unirii și se credea cu tărie în idealul național al unității, astăzi se pune problema păstrării acestuia, dacă nu chiar a apărării lui, când crezul social se impune a fi mai degrabă cel al diversității.

„Unitate în diversitate” este deviza europeană regăsită în Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa din 2004. Ca slogan, sună interesant. Sunt alăturate două noțiuni ce se contrapun, iar rezultatul se vrea unul de succes. Filosofic, unitate semnifică unul, pe când termenul diversitate se explică prin pluralitate, opusă identității, unității, unicității. Diversitatea cu sens de variație are și sinonimul alterație, adică prefacere din bine în rău, stricare. Văzând la nivel larg european cum se chinuie diversitatea (culturile diferite ale statelor membre) să se integreze în unitate, totul pare un experiment sortit eșecului. Cu toate acestea, mașinăria este pusă în mișcare și penetrează ideologic la nivel micro conștiințele pentru ștergerea valorilor conservatoare, tradiționale (credință, unitate, iubire de țară) și imprimarea filosofiei „eu și restul lumii”. „Eu” reprezintă diversitatea care șubrezește, încet, dar sigur, unitatea. Pentru că diversitatea lumii de astăzi nu mai aduce cu sine armonie, ci antagonizează.

Războiul nu este unul corp la corp, ca la 1918, ci unul al minții, la nivelul ideilor. Aici trebuie săpate tranșeele și toată apărarea. În eul fiecăruia se decide apartenența la diversitatea care separă, sau la unitate. „Unitatea națională fă-o în inimi, și de la sine se va scrie pe steag!”, îndemna Nicolae Iorga. E nevoie de un simplu exercițiu de sinceritate. Ce înseamnă pentru mine unitatea? Definiția nu se găsește în dicționar, ci în sufletul (mintea) fiecăruia, cum ar zice tot Iorga. Am căutat-o acolo și am formulat-o punându-mă în trei situații ipotetice: dacă mi s-ar cere să asociez termenului unitate un sunet, un sentiment și un gând. Am ales sunetul clopotului, pentru că el cheamă la comuniune, unește cerul cu pământul, pe cei de aici cu cei de dincolo; am ales iubirea, pentru că îmblânzește firea și nu caută ale ei, ci ale celorlalți spre liniștită viețuire împreună; jertfa a fost gândul ce mi-a venit brusc în minte, pentru că unitatea trebuie apărată la nevoie cu sacrificiile cu care a fost dobândită. Definiția mea are doar trei cuvinte. Unitatea este comuniune, dragoste, jertfă. Pe toate trei le-am găsit la înaintașii noștri, acum o sută de ani, în armonie firească cu poporul credincios, rugător la Dumnezeu Să-i dea unitate, nu doar demnitatea de a aspira la ea. Și, I-a dat-o, ca o cunună a cererii bine plăcute Lui. Astăzi, le suntem recunoscători pentru aceasta și suntem datori nu doar să ne amintim de ei în comemorări demne de jertfa făcută, ci să le continuăm rugăciunea pentru ca Dumnezeu să ne dea tăria de a nu ne pierde în tentațiile diversității și a dizolva idealurile naționale în cele personale ca fundament al societății.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!