Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Un fiu risipitor care descoperă Lumina Învierii

Un fiu risipitor care descoperă Lumina Învierii

Un articol de: Dumitru Manolache - 14 Aprilie 2010

Duminică, 18 aprilie, la Hanul Răzeşilor, din judeţul Neamţ, va avea loc lansarea volumului "Sărută-mă, singurătate", al publicistului Alexandru Mihăilă, unul dintre puţinii corespondenţi de război din presa scrisă românească de pe fronturile din Transnistria şi Iugoslavia. Romanul "Sărută-mă, singurătate" este o pildă creştină despre cum suferinţa poate salva. Pentru că, în cele din urmă, neobositul şi mult prea generosul dăruitor de iubire, pe care îl găsim în finalul romanului înseninat vestind el însuşi, ca un clopot, lumina Învierii peste "zbuciumul, durerea, păcatele şi răutăţile acestei lumi", îşi redescoperă, cu adâncă şi amară mirare, dar şi cu înălţătoare bucurie, lacrimile calde şi inima pregătită să ierte. Din această perspectivă, romanul domnului Alexandru Mihăilă este drumul iniţiatic pe care porneşte cel învins la un moment dat, dar care, fie şi numai pentru o clipă, speră la vindecare. La cealaltă iubire, cea neîntinată, la iubirea lui Dumnezeu, a speranţei risipitorului înşelat de otrava iadului, dornic să guste, fie şi la final, din mierea Raiului, pasul de la păcat la vindecare, de la învins, la înţelepţit, puntea de la iubirea păcătoasă la iubirea lui Hristos, pustia pe care, într-o altă dimensiune, a experimentat-o şi Maria Egipteanca.