Editorial
Un învățământ serios asigură viitorul țării

Un învățământ serios asigură viitorul țării

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 10 Septembrie 2017

Mâine începe un nou an şcolar în România. De aproape trei decenii, în ţara noastră se discută despre modalităţi de îmbunătăţire a învăţământului românesc. Se discută mult şi, din păcate, de cele mai multe ori fără nici un folos. România, atât în timpul regelui Carol I, cât şi în perioada interbelică, a pus un accent de excepţie pe învăţământul formator de elite. Acest învăţământ a născut elitele româneşti ale perioadei începutului de secol XX, care au pus România pe harta culturii şi civilizaţiei contemporane. Acel sistem avea în prim-plan formarea copilului în valori autentice şi susţinerea decentă a formatorilor. În acea epocă, posturile de învăţători şi profesori erau foarte căutate deoarece ofereau un prestigiu în societate şi o stabilitate financiară pentru cei care urmau cariera de dascăl. Profesorii şi învăţătorii reprezentau atunci un reper pentru comunităţile în care îşi desfăşurau activitatea şi un exemplu de urmat în viață pentru copiii pe care îi educau.

După 1990, învăţământul a devenit cenuşăreasa sistemului bugetar din România, iar astăzi condiţiile financiare pe care le oferă educaţia din ţara noastră nu atrag pe cei mai buni absolvenţi din facultăţile care pregătesc cadre didactice sistemului de învăţământ de la noi.

Prima condiţie pentru a avea un învăţământ performant este legată de stabilitatea financiară care să le ofere posibilitatea profesorilor de a-și îndrepta atenția exclusiv pe formarea elevilor. A doua condiţie este aceea de a se concentra învăţământul pe fiecare elev în parte şi a încerca să îl îndrume acolo unde are cele mai dezvoltate aptitudini pentru a fi folosit la maximum potenţialul său de către societate. Prin Fundaţiile Regale de odinioară, mulţi elevi excepţionali, dar cu mijloace materiale modeste, mai ales din oraşele mici şi spaţiul rural românesc, au fost descoperiţi şi sprijiniţi pentru a urma studii atât în ţară, cât şi în străinătate, mulţi dintre ei ajungând personalităţi importante ale vieţii intelectuale româneşti.

Astăzi, foarte mulţi copii valoroşi, care nu au posibilităţi financiare pentru a susține formarea lor educaţională, se pierd din păcate, unii cu posibilităţi intelectuale excepţionale. Foarte rar se mai găsesc instituţii şi oameni care să descopere şi să investească în dezvoltarea intelectuală a copiilor cu un IQ ridicat.

Dacă dorim să avem un viitor pentru neamul nostru românesc, acum când ne pregătim să sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire, ar trebui să învăţăm mai mult de la cei care au făurit şi împlinit acest deziderat istoric, pentru că ei au înţeles că fără un învăţământ serios, clădit pe baze sănătoase, nu se poate construi o naţiune puternică şi cu valori autentice. În centrul preocupărilor întregii societăţi româneşti ar trebui să fie mai mult ca oricând învăţământul, pentru că, dacă nu ai ca neam generaţii educate bine în şcoală, în mod sigur nu vei avea perspectiva unui popor educat şi civilizat mâine.

Familia, nucleul societăţii româneşti dintotdeauna, trebuie cointeresată în procesul înbunătăţirii educaţiei în ţara noastră pentru că baza învăţării începe din familie şi se consolidează în şcoală. Copiii au nevoie încă din primii ani de şcoală de adevăratele valori şi mai ales să înţeleagă că minciuna, furtul, păcăleala nu fac decât rău, iar dacă pe termen scurt oferă „satisfacţii", pe termen lung, ele distrug potenţialul dezvoltării lor educaţionale care să facă din ei oameni cu o cultură solidă şi cu valori autentice în spaţiul civilizaţiei europene, construit pe fundamentele credinţei creştine.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!