Reportaj
Un leac pentru bătrânii singuri

Un leac pentru bătrânii singuri

Eugenia Golub, 12 Iulie 2010

După o viaţă plină de muncă şi sacrificii, unii semeni de-ai noştri ajung să-şi trăiască bătrâneţile în altă parte decât în casele lor. Adică prin aziluri. Totuşi, în cazul în care ajung în aşezăminte înfiinţate în sânul Bisericii, cazurile acelor oameni devin unele fericite. Aşezământul social pentru bătrâni "Sfântul Sava" din Ulmeni, comuna Pietroasele, judeţul Buzău, este un astfel de loc care înseninează frunţi.

Poveştile bătrânilor din acest cămin sunt diferite, unii au venit aici de bunăvoie, alţii au fost aduşi aici de familiile lor. Sunt şi bătrâni care au fost luaţi direct din stradă, oameni care nu mai aveau nici un ajutor. Pe toţi îi leagă însă acelaşi lucru: singurătatea.

La Ulmeni, descoperi un loc frumos, aşezământul are două clădiri impunătoare, cu etaj. Când am ajuns noi acolo, mai mulţi oameni munceau de zor la decojitul unei grămezi de mazăre. Aflăm că au cules-o din grădina aşezământului, iar acum o pregăteau pentru conservare. Nu doar bătrânii munceau, ci şi voluntarii.

"Părintele Vasile, omul nostru de bine"

Ne întâmpină imediat un bărbat înalt, solid, care pare un om destoinic, priceput la multe treburi. Despre Vasile Pantazi, căci aşa se numeşte, aveam să aflăm că este într-adevăr un bun coordonator al muncilor din gospodărie. Imediat, nea Vasile, văzând că ne uităm cu interes prin curte, ajungând cu privirea şi la o mică maşină parcată, care este folosită la transportul celor necesare pentru cămin, ne lămureşte imediat, fără să apucăm să întrebăm ceva: "E de la părintele Vasile, nu ştiu dacă l-aţi cunoscut. A fost omul nostru de bine, născut la Vintilă-Vodă, pe Valea Slănicului. La Bisoca, unde Fundaţia "Sfântul Sava" are şi un campus pentru copii şi o bisericuţă construită în stil maramureşean, acest om deosebit a fost foarte iubit, făcând mult bine, ducând copiii la studii şi bolnavii la spitale, printre multe altele. Când a trecut la cele veşnice, în decembrie anul trecut, a fost mare doliu acolo. Era bine primit oriunde mergea, iar oamenii găseau în cuvintele sale o mângâiere pentru suflet. Şi nouă, aici, la Pietroasele, ne-a făcut mult bine, beneficiind atât de lucruri materiale, cât şi spirituale după urma sa. A fost un om căruia i se deschideau numeroase porţi, convingând cu vorba blajină şi cu credinţa sa mulţi oameni de bine să ne ajute. În testamentul său a lăsat moştenire lucruri proprii câtorva persoane, printre care şi părintele Mihail Milea, cel care a înfiinţat Fundaţia "Sfântul Sava" de la Buzău."

Util şi fericit

Deşi este un om tonic, pus pe glume, viaţa i-a oferit lui Vasile Pantazi şi momente neplăcute. În urmă cu şase ani, Dumnezeu l-a pus la mare încercare, suferind un accident vascular, care l-a ţinut internat în spital 94 de zile. Deşi medicii nu-i mai dădeau nici o şansă de supravieţuire, printr-un miracol divin şi-a revenit. Din păcate, după recuperare, viaţa nu şi-a mai reluat cursul obişnuit, ajungând să locuiască singur, fără familie. După ce l-a cunoscut pe părintele Mihail Milea, s-a mutat pentru o perioadă în campusul de la Bisoca, iar după câteva luni a ajuns la Ulmeni, unde, după cum ne-a mărturisit, se simte fericit şi util. Nea Vasile este foarte activ, ocupându-se de grădina, de ferma, de micuţa bibliotecă şi de paraclisul care se găsesc aici, ajutat şi de ceilalţi oameni, bineînţeles.

Singurătate apăsătoare şi sufocantă

Căminul de la Pietroasele ascunde şi alte poveşti de viaţă tulburătoare. Fie că au venit de bunăvoie sau au fost aduşi de familie, vârstnicii de aici simt nevoia să-şi spună povestea, pentru a-şi descărca sufletul. Traian Cojanu este unul dintre ei. Nea Traian, cum îi spune toată lumea, are sufletul plin de durere, simţind amărăciunea de a fi părăsit de omul pe care l-a iubit cel mai mult pe lumea aceasta, soţia sa. A rămas singur la cei 81 de ani ai săi. Muntean de fel, din comuna Vintilă-Vodă, nea Traian a fost un om gospodar şi muncitor toată viaţa sa. Cioban de meserie, are şi la ora actuală 400 de oi. Viaţa i-a fost plină de satisfacţii materiale, dar umbrită de lipsa unui copil. Când s-a hotărât să înfieze un băiat de 21 de ani din comuna sa, pe care l-a văzut crescând sub ochii lui, care să-i fie sprijin la bătrâneţe, nevasta sa, înfierată de nepoţi, l-a părăsit, plecând la aceştia cu nişte cecuri în valoare de 850 de milioane de lei vechi. De supărare, a făcut o pareză. A ajuns la Ulmeni din cauza singurătăţii "care îl sufocă", după cum ne-a mărturisit. Şi-a iertat soţia de mult timp şi trăieşte cu speranţa că aceasta va realiza greşeala făcută şi se va întoarce la el, banii neavând atâta valoare pentru Traian Cojanu.

Pentru unii, staţiune de recuperare

Tot din singurătate a venit la acest aşezământ şi Constantin Alexandru Cristache. Povestea lui este însă diferită de a lui Traian Cojanu. Nu-i place să audă că aici este "azil" sau "cămin de bătrâni". El consideră că locuieşte la Pietroasele "într-o staţiune de recuperare". A fost primar 15 ani în comuna natală, Podgoria din Buzău, apoi a lucrat 20 de ani ca economist la spitalul din Râmnicu Sărat. Rămas văduv, copiii locuind în alte oraşe, având propriile familii, a venit la Ulmeni după ce a suferit o operaţie de ulcer. Îşi doreşte să stea o perioadă aici, până se reface fizic, apoi plănuieşte să se întoarcă la Podgoria, unde îl aşteaptă, din păcate, doar o casă, nu şi un om, care să-i adreseze o vorbă caldă, să-i aline bătrâneţile.

O poveste mai dramatică este cea a lui nea Petrică, în vârstă de 78 de ani. După ce a muncit din greu în mina din Valea Jiului, a ajuns să-şi trăiască ultimii ani din viaţă în aşezământul social de la Pietroasele. După ce i-a murit fiica abia căsătorită, apoi soţia, a ajuns la un azil de bătrâni, neputând să se mai îngrijească singur. Aflând de existenţa căminului de aici, s-a hotărât să meargă mai întâi la Buzău pentru a-l cunoaşte pe iniţiatorul aşezământului, părintele Mihail Milea. Apoi s-a mutat la Ulmeni. Mărturiseşte că aici şi-a găsit liniştea sufletească, reuşind să se lase şi de fumat.

Adăpost pentru 17 bărbaţi

Căminul social pentru bătrâni este situat la ieşirea din localitatea Ulmeni, comuna Pietroasele, pe drumul naţional care duce către Ploieşti, şi a luat fiinţă în data de 10 februarie 2006, de ziua Sf. Haralambie, care este al doilea patron spiritual al aşezământului. Căminul s-a născut din nevoia de a ajuta persoanele care nu au pe nimeni la bătrâneţe şi boală, fiind parte integrantă a Fundaţiei "Sfântul Sava", ale cărei baze au fost puse de părintele Mihail Milea, slujitor la biserica cu acelaşi nume din Buzău. La Pietroasele îşi găsesc adăpost numai bărbaţi, fundaţia având un aşezământ şi pentru femeile aflate în dificultate la bătrâneţe, care funcţionează în localitatea Câmpeni.

Căminul supravieţuieşte din donaţii şi prin autofinanţare. Aşezământul cuprinde două clădiri, într-una aflându-se bucătăria, utilată cu tot ceea ce este necesar, o trapeză frumos pictată cu sfinţi români. În celălalt corp se află camerele unde locuiesc bătrânii, amenajate cu mobilă nouă, televizor şi baie.

"În prezent, beneficiază de serviciile căminului 17 persoane aflate în dificultate: abandonaţi, fără familie şi casă, care au venituri foarte mici, aşezământul având capacitatea de 30 de locuri. Persoanele care au ajuns la noi fie ni s-au adresat direct, fie au fost aduse de familie, dar sunt şi oameni care efectiv au fost găsiţi de voluntarii Fundaţiei "Sfântul Sava" sau de alte instituţii abilitate, unii fiind luaţi chiar de pe stradă. Săptămânal, vârstnicii sunt consultaţi de un asistent medical şi de două-trei ori pe lună de un doctor de familie din localitatea Verneşti sau de câte ori apare vreo problemă de sănătate. De asemenea, căminul are un asistent social, o bucătăreasă şi beneficiază de un important număr de voluntari care vin regulat şi îşi oferă serviciile. Pe lângă aceşti voluntari, microferma de aici este îngrijită şi de trei tineri orfani, care primesc în schimb cazare şi masă în cadrul aşezământului", ne-a spus Alexandru Tănase, asistent social la căminul de la Pietroasele.

"Aceşti oameni merită mii de mulţumiri"

O caracterizare corectă a acestui cămin de bătrâni o realizează tot Vasile Pantazi, în câteva cuvinte: "La început m-am cutremurat pronunţând cuvintele "azil de bătrâni". În acest moment, aceste cuvinte nu mai au acelaşi efect ca atunci. Spun aceste lucruri deoarece am întâlnit aici nişte persoane pe care le consider fraţii şi surorile mele pentru simplul fapt că fiecare dintre noi am trecut prin unele situaţii mai delicate. Am specificat şi surorile mele fiindcă nu pot omite că în acest lăcaş stă scris la intrare "Mare este Dumnezeu", lucru pe care l-am simţit şi datorită doamnelor care ne ajută în fiecare zi, străduindu-se să ne facă viaţa cât mai plăcută, deşi ştiu că nu le este întotdeauna uşor. Aş mai menţiona că mai sunt o serie de persoane, printre care şi Principesa Margareta, care au contribuit cu bani la diverse mese festive cu ocazia unor sărbători. Aceşti minunaţi oameni merită mii de mulţumiri, pentru că şi-au rupt din bugetul şi timpul lor liber pentru a ne face nouă aceste bucurii, care spre lauda lor continuă în mod consecvent la acest cămin, care seamănă şi aş putea spune concurează la meniu şi cazare cu cele mai moderne staţiuni de recuperare. Toţi cei care ne petrecem bătrâneţea aici am dat peste o oază de linişte sufletească şi trupească, aşa cum nu s-ar fi gândit vreodată nici unul dintre noi."

Activităţile Fundaţiei "Sfântul Sava"

La 12 aprilie 1993, părintele Mihail Milea a pus bazele Fundaţiei "Sfântul Sava", care funcţionează în cadrul Catedralei municipale Sfântul Sava. Inspirat de modelul aşezămintelor filantropice ale Sfântului Vasile, numite ulterior "Vasiliada", părintele Milea şi-a numit proiectele "Savaliada". Activităţile fundaţiei merg în trei direcţii: social, cultural şi misionar. Din punct de vedere social, fundaţia are o cantină pentru oamenii nevoiaşi, un centru pentru victimele violenţei în familie, două cămine pentru bătrâni, unul în localitatea Câmpeni, şi cel de la Pietroasele, două campusuri pentru copii, care funcţionează pe perioada vacanţei, în comuna Maliuc, judeţul Tulcea, respectiv localitatea Bisoca, judeţul Buzău. Sub aspect cultural, în cadrul fundaţiei există un cor de copii, două şcoli de arte şi meserii, un institut ortodox român de ştiinţe creaţioniste, un muzeu, o bibliotecă de carte religioasă, Cenaclul literar Grigore Vieru şi Tabăra de pictură şi sculptură "Nicolae Steinhardt". Aspectul misionar este reprezentat de acţiunile filantropice. Personalul fundaţiei este reprezentat în mare parte de voluntari, oameni care au legături strânse cu Biserica Ortodoxă, dar care au o mare deschidere şi către alte culte şi confesiuni religioase. Fundaţia a derulat mai multe acţiuni umanitare atât în ţară, cât şi în străinătate, a mers în Kosovo, în Basarabia, în Serbia, şi a organizat tabere internaţionale cu tineri din Europa. "Fundaţia "Sfântul Sava" are marele merit de a promova cultul Sfântului Sava, de a-l face cunoscut în ţară şi peste hotare pe acest mare mucenic. Succesul realizărilor fundaţiei stă în credinţa vie în Dumnezeu, în dăruirea de sine pentru ajutorarea celorlalţi, în munca în echipă, deoarece niciodată nu poţi face un proiect social de unul singur, ci în legătura strânsă cu Biserica", ne-a spus părintele Mihail Milea.

Bibliotecă cu cărţi primite în dar

Cele două clădiri ale aşezământului, iniţial, au fost construite de un patron, pentru a amenaja aici un bar, un restaurant şi un motel. Achiziţionarea lor s-a realizat cu ajutorul unui parteneriat între Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Est, cu sediul la Brăila, şi Agenţia Europeană de Dezvoltare din Sicilia. Imediat după ce au fost cumpărate, la cele două case începute s-a muncit foarte mult până au fost finalizate.

În plus, aici mai există un dispensar, care deocamdată îşi aşteaptă personalul, o mică bibliotecă, unde bătrânii se pot delecta cu volume istorice, religioase, de beletristică, toate cărţile fiind donate, şi un paraclis, care încă nu e pictat şi sfinţit, frumos căptuşit cu lemn în interior şi îmbodobit cu icoane. În acest paraclis se săvârşesc slujbe pentru pomenirea morţilor, fiind şi un loc de rugăciune unde bătrânii îşi pot linişti zbuciumul sufletesc. De asemenea, la Pietroasele a fost amenajată o microfermă de animale domestice, unde sunt crescute vaci şi capre pentru lapte, porci şi păsări. În grădină sunt cultivate legume şi zarzavaturi. Atât ferma, cât şi grădina asigură hrana zilnică a locuitorilor de aici.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!