Editorial
Un Patriarh al simplităţii duhovniceşti

Un Patriarh al simplităţii duhovniceşti

Bogdanaurel Teleanu, 23 Iulie 2014

Despre Părintele Patriarh Teoctist, la prima vedere, s-ar putea crede că s-a spus totul şi chiar mai mult decât atât, întrucât, asemenea unui bunic devenit datorită vârstei o adevărată istorie vie, îi făcea mare plăcere să povestească, iar graiul lui care păstra seva arhaicelor cazanii îi servea de minune acestui scop. Vorba lui, des­prinsă parcă direct din lumea poveştilor lui Creangă, cucerea până şi pe cei mai vigilenţi jurnalişti care s-au apropiat de el cu nădejdea cronicarului ales ca să-i scrie povestea. Şi câţi nu au fost cei care, cu intenţii bune sau mai puţin bune, nu s-au încumetat să-l ajute „să scrie istorie”! Celor cu intenţii mai puţin bune le-ar fi spus doar că nu-i pot greşi pe cât ar putea el să ierte, cerându-le cel mult să scrie cât mai simplu.

Fiind o persoană extrem de prudentă din fire, era pe deplin conştient de faptul că darul simplităţii nu se obţine uşor, motiv pentru care îl preţuia ca atare. Aşa se explică de ce primea în audienţă o persoană de condiţie modestă cu aceeaşi preţuire pe care ştia să i-o arate unui înalt demnitar. Cu siguranţă din acelaşi motiv îndemna clerul să zăbovească în mijlocul mulţimii de credincioşi adunate la biserică. Aşa se explică de ce acest Patriarh al sintezelor s-a bucurat de aprecierea vrednicului de pomenire Arhiepiscop Hristodulos al Atenei, Întâi­stă­tă­torul Bisericii Ortodoxe a Greciei, care îl admira pentru felul curajos în care ştia să se apropie de toţi oamenii. De unde această nedezminţită, până chiar şi în ultima clipă a vieţii sale, totuşi preţuire a propriilor săi vrăjmaşi? Din convingerea că, înaintea lui Dumnezeu, sufletul unui singur om preţuieşte mai mult decât orice altceva de pe lumea aceasta. Aşa se explică de ce cu simplitatea-i caracteristică, sinonimă cu modes­tia, a fost capabil să-i răspundă în mod spontan unuia care critica costurile mari ale ridicării Catedralei Mântuirii Neamului, spunându-i că acest locaş sfânt costă oricum mai puţin decât sufletul unui singur om. Se referea, desigur, în primul rând la sufletul celui care-i adresase întrebarea, dar şi la sufletele celor care sus­ţi­neau deja deschis înălţarea acesteia şi, de ce nu, chiar la propriul său suflet.

Pentru ca să nu îndrăznească să creadă cineva că punea cu mult mai prejos dragostea de biserici decât cea faţă de oameni, este suficient să înţelegem tâlcul acestei pe cât de simple, pe atât de profunde vorbe părinteşti numai gândindu-ne la răbdarea cu care a întâmpinat desele schimbări de locaţie a viitoarei Catedrale Patriarhale. Spre exemplu, atunci când avea în vedere propunerea unei astfel de locaţii în Parcul Carol, ar fi fost dispus să accepte până şi învecinarea catedralei cu mausoleul criptocomunist. Pentru a pune pe seama voinţei lui Dumnezeu acest lucru, se întreba retoric cum de se poate învecina simbolul raiului cu cel al iadului pentru a răspunde în felul următor: Însuşi Mântuitorul Hristos, după Răstignire S-a pogorât la iad pentru a-i scoate de acolo pe cei drepţi!

În concluzie, mărturisesc că cel puţin ultima perioadă din viaţa vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, începând cu sărbătorirea primilor săi 20 de ani de slujire sfântă ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, după cum obişnuia să spună în mod şugubăţ, reprezintă mai mult decât naiv credeau că pot înfăţişa jurnalistic toţi cronicarii săi. Ce nu s-a spus atunci este faptul că, probabil presimţindu-şi apropiatul sfârşit al misiunii sale în această lume, s-a încredinţat întru totul voinţei lui Dumnezeu. Astfel, în ciuda proverbialei sale prudenţe, a demonstrat faptul că pentru a urma făgaşul unităţii şi continuităţii bisericeşti este nevoie şi de darul unei simplităţi care, izvorâtă dintr-o limpede şi curată smerenie creştină, face loc exclusiv lucrării dumnezeieşti. Iar când această ultimă clipă din viaţa sa pământească a sosit, pe care iată, se dovedeşte acum că o aştepta cu o minunată răbdare, am înţeles cu toţii că pe cât de surprinzătoare, pe atât de bogată poate fi această virtute a simplităţii sale!


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!