Revista presei
Universitatea Al-Azhar din Cairo întrerupe dialogul cu Roma

Universitatea Al-Azhar din Cairo întrerupe dialogul cu Roma

24 Ianuarie 2011

Frédéric Mounier, corespondentul la Roma al cotidianului francez "La Croix", ne împărtăşeşte în articolul său, publicat pe 20 ianuarie, că Al Abdel Dayem, secretarul general al Academiei de Cercetări Islamice a Universităţii Al-Azhar din Cairo (Egipt), a anunţat joi, 20 ianuarie, suspendarea sine die a oricărui dialog cu Vaticanul. "Această decizie se înscrie în cadrul reacţiilor împotriva Islamului reiterate de Benedict al XVI-lea. Papa a repetat că musulmanii îi oprimă pe non-musulmanii care trăiesc cu ei în Orientul Mijlociu", precizează comunicatul acestuia, publicat de agenţia oficială Mena.

După atentatul terorist din 31 decembrie 2010 împotriva unei biserici copte din Alexandria, care a costat viaţa a 21 de persoane, Papa Benedict al XVI-lea a denunţat "discriminările, abuzurile şi intoleranţa religioasă care îi afectează astăzi în special pe creştini". Acesta a amintit că "nu sunt suficiente cuvintele, este nevoie de angajamentul concret şi constant al responsabililor naţiunilor".

Ahmed Al Tayyeb, mare imam al universităţii, a replicat că nu este "de acord cu punctul de vedere al Papei" şi a întrebat "de ce Papa nu a cerut protecţia musulmanilor atunci când aceştia erau ucişi în Irak?". Pentru acesta, afirmaţia Papei constituie o "ingerinţă inacceptabilă în afacerile interne egiptene". Declaraţia lui Ahmed Al Tayyeb reflecta, fără îndoială, poziţia puterii egiptene, ştiind faptul că marele imam este numit prin decret prezidenţial.

Cum a reacţionat Vaticanul?

Sfântul Scaun nu a anticipat o asemenea reacţie. Întrebat despre această decizie, P. Lombardi, director al Sălii de Presă a Sfântului Scaun, a indicat chiar de joi că, "în aşteptarea unor informaţii ulterioare", Consiliul pontifical pentru dialog interreligios "îşi menţine linia de deschidere şi dialog".

Care vor fi consecinţele acestei decizii?

Aceasta poate hrăni o anumită îngrijorare. Universitatea Al-Azhar este într-adevăr unul din centrele de reflecţie cele mai reputate din cadrul Islamului Sunnit. Aceasta întreţine cu Sfântul Scaun o tradiţie de dialog: au loc întâlniri de două ori pe an. De altfel, şeicul Ahmed Al Tayyeb este un obişnuit al zilelor interreligioase pentru pace organizate de Comunitatea "Sfântul Egidio". Cunoscut a fi moderat, liberal şi francofon - a prezentat un doctorat la Sorbona pe tema "Credinţa şi filosofia Islamului" -, şeicul este un partizan ardent al dialogului interreligios.

Eutanasia va reveni în dezbateri

Articolul publicat în săptămânalul francez "La Vie" pe 18 ianuarie poartă semnătura lui Claire Legros şi Armelle Breton şi rezumă decizia Comisiei pentru afaceri sociale a Senatului în legătură cu "asistenţa medicală pentru moarte", cum a mai fost denumită eutanasia. Reunită în aceeaşi dată de 18 ianuarie, această comisie a votat în favoarea eutanasiei. Un text care legalizează eutanasia va fi dezbătut în şedinţă publică pe 25 ianuarie. Comisia de afaceri sociale a Senatului a hotărât. După ce a audiat pe 12 şi pe 13 ianuarie câţiva militanţi asociativi, medici şi un filosof, aceasta a votat marţi, 18 ianuarie (25 de voturi pentru, 19 contra şi 2 abţineri) în favoarea unei propuneri de lege asupra "asistenţei medicale pentru moarte". Este prima dată când un text în favoarea eutanasiei trece de această etapă majoră, chiar dacă este dificil de prevăzut rezultatul votului de pe 25 ianuarie.

Propunerea de lege priveşte, în articolul 1, "orice persoană capabilă, majoră, în fază avansată sau terminală a unei afecţiuni accidentale sau patologice grave şi netratabilă, care îi produce o suferinţă psihică sau fizică, care nu poate fi redusă sau pe care aceasta o consideră insuportabilă". Această propunere prevede ca aceste persoane să poată "cere să beneficieze" de o "asistenţă medicală care să le permită, printr-un act deliberat, o moarte rapidă şi fără durere".

Un sondaj realizat de pe 7 până pe 10 ianuarie, la iniţiativa mai multor societăţi savante şi a colectivului "Mai demnă viaţa", arată că 60% dintre francezi preferă dezvoltarea unor îngrijiri paliative atunci când este vorba de legalizarea eutanasiei. Colectivul "Mai demnă viaţa" a publicat de asemenea un manifest împotriva legalizării eutanasiei şi denunţă "o contradicţie gravă care aduce riscuri celor mai vulnerabili şi mai neajutoraţi dintre noi".

Semnat de aproape 1.200 de persoane, printre care profesorii Rufo, Nisand, psihologul Marie de Hennezel şi scriitorul Dominique Lapierre, textul manifestului aminteşte că Franţa este dotată cu "legi care recunosc dreptul la moarte însoţită şi dreptul de a muri fără a suporta o obstinare nerezonabilă", ceea ce răspunde "în mod adaptat la nevoi legitime". "Deschiderea dreptului la moarte ar însemna readucerea în discuţie a acestei legislaţii şi ar constitui o regresiune etică, socială şi medicală", estimează semnatarii.

Reacţii

Axel Kahn, genetician: "Din nefericire, în calitate de analist al evoluţiei opiniilor publice, cred că Franţa se pregăteşte să introducă de drept o dispoziţie care vizează legalizarea eutanasiei. Regret acest fapt, nu este nici legitim, nici indispensabil pentru că legea Leonetti reglează, după părerea mea, totalitatea întrebărilor puse în legătură cu sfârşitul vieţii".

Marinarii părintelui Arnaud de Boissieu

De la Dunkerque la Fos-sur-Mer, membrii Misiunii mării, preoţi sau voluntari laici, asigură o prezenţă creştină la porturile litoralului. Preot şi membru al Misiunii Franţei şi capelan în portul comercial Marseille-Fos, părintele Arnaud de Boissieu îşi împarte viaţa între port şi adăpostul pentru marinari, unde îi primeşte pe cei care nu au pus piciorul pe pământ de câteva luni poate. Acesta a scris cotidianului "La Croix" o meditaţie despre visele marinarilor, publicată apoi de aceasta în ediţia din 14 ianuarie şi pe care o vom prezenta şi noi, parţial, în cele ce urmează.

Cifra viselor

"Pleacă un an care l-a alungat pe un altul, vine un an care va fi alungat la rândul său. Anii se aseamănă, uneori, prea mult. Trebuie oare spusă povestea lamentabilă a lui "Jasmine", o biată navă abandonată de un armator italian, cu cei nouă marinari georgieni? Puţin noroc în necazul lor a fost faptul că nava era încărcată cu 2.600 de tone de grâu plătit apoi de un grec, care a scos nişte bani din buzunar pentru a debloca situaţia. Cei nouă georgieni au plecat la casele lor cu o treime din salariul neplătit pe şase luni - şi dacă "Jasmine" se vinde poate că vor mai recupera câte ceva. Dacă îmi cereţi cifre, vă voi da 100, cele ale computerelor de bord, cele ale planificatorilor, cele ale capităniei şi chiar cele ale adăpostului pentru marinari. Mă voi lăuda cu cei 17.000 de marinari primiţi în cursul anului la căminul din Port-de-Bouc. Îmi lipseşte o cifră însă, şi anume cea a visului, a visului marinarilor, a cărui formulă nu o cunosc. Gestionarul adăpostului m-a informat că în timpul vizitelor mele pe vase am vândut în acest an cartele telefonice de 16.000 de euro.

Pentru mine sunt 16.000 de euro de vise pentru marinarii a căror vizită în Franţa se rezumă la o cabină telefonică la capătul cheiului, la capătul visului. Şaisprezece mii de euro de vise, cam cât ar cântări asta? Nu ştiu, dar cred că toate aceste vise cântăresc tone şi tone. Fără a număra anumite vise atât de uşoare, încât nu se măsoară nici în tone, nici în euro.

Apoi pleacă marinarii, purtaţi de vise pe care eu nu le cunosc, pe care nu le locuiesc, pe care nu le ghicesc. Într-o duminică seara, în microbuzul care mergea spre adăpost, un marinar filipinez mi-a povestit problema sa, temerea sa: băiatul său, de 13 ani, Danilo, operat de o tumoră dublă la creier. Tot ce câştigă la bord pleacă spre Filipine pentru a încerca să îl salveze. Şi iată că au trecut cinci luni de când nu şi-a mai văzut fiul şi ne spune să ne rugăm pentru el. Bineînţeles că urma să fie cu noi, în curând, în timpul slujbei care urma să se ţină în capela adăpostului."

Scrisoarea părintelui Arnaud continuă cu multe alte exemple, însă spaţiul nu ne permite să redăm întreaga sa meditaţie. Părintele îşi încheie această epistolă cu o urare pentru noul an 2011: "Anul 2011 se apropie. Ce aş putea să vă doresc? Eu fac acelaşi lucru pe care ştiu să îl fac: permiteţi-mi să vă îndrept spre visele cele mai frumoase şi mai nebune şi primiţi prietenia mea visătoare".

Text tradus şi adaptat de Georgiana Bâra


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!