Repere şi idei
Urmele lui Dumnezeu

Urmele lui Dumnezeu

Augustin Păunoiu, 16 Mai 2018

Privim prea mult spre pământ, spunea un scriitor spaniol contemporan. Avem nevoie să privim spre cer. Și o putem face. Josemaria Escriva, un prelat occidental, referindu-se la porc, îl numea „domnișorul privirii joase”. Acest animal nu poate să ridice capul, nu poate să privească spre cer. Omul da. Ne-o spune și Sfântul Pavel în Epistola către Coloseni: „Dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde se află Hristos, șezând de-a dreapta lui Dumnezeu. Cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ, căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Col. 3, 1-3).

Abraham Lincoln, președinte al Statelor Unite ale Americii la jumătatea secolului al XIX-lea (1861-1865), privea odată stelele împreună cu unul din consilierii săi, vestit pentru lipsa lui de credință în Dumnezeu. Era o noapte splendidă, dintr-acelea foarte luminoase care par asemenea unei zile. Uitându-se amândoi la astrele de pe bolta cerească, Lincoln îi spuse colaboratorului său: Înțeleg să existe un ateu pentru că privește doar spre pământ. Dar nu pot să concep cum poți privi spre cer și să negi existența lui Dumnezeu.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!