Vara, pe dealurile Cucutenilor răsar sculpturi şi forme de lut

Otilia Bălinişteanu, 25 August 2007

Trei săptămâni încheiate la Cucuteni s-a frământat neîntrerupt lutul, s-au ars ulcioare, s-a sculptat lemn aspru, s-au descoperit sunete, iar pământul, aerul şi locul au prins a se mişca. „Om-spaţiu-mişcare-transformare“ a fost, de altfel, deviza din acest an a participanţilor la simpozionul internaţional de arte vizuale din localitate, desfăşurat în intervalul 4-26 august. Oamenii locului au învăţat să privească altfel acum certitudinile pe care istoria le-a semănat în pântecele dealului de la Băiceni, de unde a ieşit la iveală civilizaţia cucuteniană.

La Cucuteni, între dealurile încărcate de istorie, în fiecare vară, arta, sub diversele ei forme, îşi regăseşte sensurile de început. Toate se petrec sub pecetea simpozionului internaţional de arte vizuale „HUMAn“, organizat de Primăria Cucuteni şi de Asociaţia „Ars continua“ Iaşi. La ediţia din acest an au participat sculptori în lemn din Marea Britanie şi Republica Moldova, ceramişti din Serbia şi 59 de copii din Cucuteni şi din satele învecinate. Pentru trei săptămâni, clădirile din jurul micuţei primării au fost prinse într-o forfotă pe care n-au cunoscut-o peste an.

Zeci de copii şi artişti invitaţi au sculptat, au modelat lutul, au pictat, au învăţat să danseze, să imite sunetele naturii, să descopere spaţiul mereu sub alte forme şi, mai ales, să înţeleagă o parte din tainele artei.

„Am numit simpozionul acesta HUMAn, de la «humă», de la «om», sugerând un efort de modelare, de a crea nu numai opere de artă, ci de a-ţi modela propriul suflet, de a-l descoperi, de a-ţi modela relaţiile cu ceilalţi“, a explicat Ionela Mihuleac, cea care, an de an, alături de tatăl său, primarul Mihai Tun din Cucuteni, reuneşte la un loc stiluri diferite, artişti talentaţi şi copii dornici să înveţe.

Femeia-violoncel a lui Philip Firsov

Ideea simpozionului de arte vizuale a pornit, iniţial, de la o simplă tabără de sculptură, organizată începând din 2002 pe coasta unui deal ce duce spre Băiceni, chiar sub dâmbul pe care stă aşezat semeţ muzeul de arheologie de la Cucuteni. An de an, artiştii au sculptat şi au expus acolo, sub cerul liber.

Anul acesta canicula le-a fost un duşman înverşunat, aşa că sculptorii au primit un „teritoriu“ numai al lor în spatele primăriei, la umbra unor meri bătrâni, unde au putut lucra în voie. La final, lucrările şi le vor aşeza tot sub coasta muzeului, pentru ca trecătorii să aibă ce admira un an întreg.

Tema propusă în acest an de organizatori, „Om-spaţiu-mişcare-transformare“, a dat frâu liber imaginaţiei. Proiectele sculptorilor lasă loc interpretărilor celor mai curajoase.

Philip Firsov are 22 de ani şi este un artist „multinaţional“, cum îl caracterizează colegii din tabără. S-a născut la Moscova, a emigrat apoi la Londra cu părinţii şi a lucrat în tot felul de tabere de creaţie din Europa. La Cucuteni a ajuns pentru prima oară în acest an şi s-a adaptat imediat. Vorbeşte bine româneşte şi pregăteşte, pentru expoziţia de final, o femeie-violoncel. Aşa a simţit el că poate interpreta tema propusă. „Ideea este de formă de femeie, care apare mult în lucrurile de Cucuteni, dar vreau să pun forma într-un instrument, în violoncel, care se deschide şi se închide. Apoi voi pune coarde. Avem lemn bun, de stejar şi lucrăm în linişte aici. Sper să mai pot reveni“, ne-a spus Philip.

Ghenadie Popescu e basarabean, de la Chişinău. Proiectul său e fascinant, mai ales că pleacă de la simpla îmbinare a unui cârlig de rufe. „Nu am o experienţă solidă în cioplit, dar mi-am propus să nu mă depărtez tare de temă şi am pornit de la un simplu cârlig de rufe, la dimensiuni mai mari. Îl fac în diferite ipostaze. Sunt trei puncte, trei segmente. Ideea e simplă, iar realizarea nu a fost nici ea complicată. Aici e şi un loc special şi simţim asta cu toate fibrele“, ne-a explicat Ghenadie.

Expoziţie în aer liber, la final de tabără

După încheierea simpozionului, sculpturile celor doi artişti vor fi expuse direct în natură, pe versantul de sub muzeu. Dealul se va transforma într-o expoziţie permanentă, împrospătată de la un an la altul de alte şi alte opere. „Lucrarea lui Ghenadie pleacă de la cârligul de rufe, cu cele două părţi prinse cu sârmă arcuită, care i-au sugerat masculinul şi femininul, care se apropie şi se depărtează. De aici a plecat şi a realizat o combinaţie de masculin şi feminin, pe care a incizat motive de pe formele antropomorfe cucuteniene. Mai are însă şi alţi moduli, în care cârligul este sugerat chiar geometric“, a explicat Ionela Mihuleac. Şi ea va avea, la sfârşit, o sculptură, de mici dimensiuni, în care va combina lemnul, pielea de animal şi ceramica.

Oale sârbeşti arse la foc deschis

Participanţii la tabăra de la Cucuteni de anul acesta au putut prelua o parte din experienţa de ceramişti a unor artişti din Serbia, Marija Milin şi Dragoslav Nikitovic, acesta din urmă olar autentic dintr-un sat cu tradiţie în acest meşteşug. Cei doi au realizat vase speciale de uz casnic, în stilul caracteristic sârbesc, pe care le-au ars la foc deschis. „Ei lucrează după o combinaţie între tehnica pe care o foloseau cucutenienii şi roata olarului. Au o roată mică, o roată de mână, nu de picior, modelează din colaci de lut, dar din colaci groşi, înalţă vasul o porţiune şi apoi la roată îl finisează. Lucrează mai întâi partea de jos a vasului, îl modelează, îl lasă să se usuce, apoi întorc vasul şi continuă. Sunt vase utilitare şi ei le ard la foc deschis“, ne-a explicat Ionela Mihuleac, gazda artiştilor sosiţi la Cucuteni.

Tehnica prelucrării lutului le-a fost explicată în detaliu şi copiilor participanţi la tabără, care au lucrat sub directa îndrumare a Molniei Efremov, o ceramistă din Bucureşti. „Molnia va avea la final o expoziţie din lemn şi ceramică din lucrările făcute cu copii, reprezentând oameni în diverse ipostaze“, ne-a mai spus d-na Mihuleac.

Organizatorii au construit şi un cuptor special, după tehnica cucuteniană, în care vor arde lucrările. În cadrul taberei de ceramică au fost realizate şi vase după celebrul tipar cucutenian, făcute din colăcei de lut adăugaţi, fără a folosi roata olarului. Acestea sunt opera artistei Ionela Mihuleac, organizatoarea simpozionului. „Le modelez din colăcei, manual, prin adăugare de fâşii de lut, apoi le finisez şi le lustruiesc cu cârpa, le pictez înainte de ardere şi apoi le bag în cuptor. Vasele sunt arse la 850 de grade, iar lutul este din zona noastră. La final le vom expune într-o mică galerie amenajată de noi, aici, la Cucuteni“, ne-a mai spus Ionela Mihuleac.

59 de copii antrenaţi în activităţi artistice

La activităţile taberei din acest an au participat 59 de copii din Cucuteni şi din satele vecine, o iniţiativă lăudabilă a organizatorilor. Artiştii au reuşit să le capteze atenţia celor mici. Au modelat lutul, după toate rigorile ceramiştilor, au pictat, au realizat colaje, au dansat, au descoperit sunete şi au învăţat să vorbească englezeşte.

„A fost o fericire pentru ei să petreacă trei săptămâni în acest fel. Au lucrat cu doi actori, Alice Şfaiţer şi Emanuel Avasiloaie şi la final vor realiza şi un spectacol de dans. Au urmat şi cursuri gratuite de limba engleză. La început, a fost o joacă de 10 minute, cu fiecare grupă şi apoi s-a ajuns la jumătate de oră şi chiar o oră. Au fost încântaţi, pentru că e altfel decât la şcoală. Probabil c-o să fie mai curajoşi la orele de clasă“, ne-a povestit Ionela Mihuleac.

Dansurile i-au captivat pe toţi, deopotrivă, astfel că cei doi actori s-au văzut nevoiţi să lucreze pentru spectacolul de final cu un număr mai mare de copii decât prevăzuseră la început. În ultima zi de tabără micuţii dansatori vor susţine un spectacol de dans contemporan, care va sugera ideea drumurilor care se întretaie de-a lungul vieţii omului.

„Vom construi pe dealul de lângă muzeu un cerc în care se vor intersecta mai multe drumuri, pe care şi copiii, şi noi, artiştii, o să mergem, cu câte un geamantan în mână, simbolul a ceea ce aducem cu noi în viaţă, cum schimbăm cu ceilalţi şi cine cu ce pleacă. Dânsul a pornit de la ideea asta, a geamantanelor, a faptului că ne adunăm şi ne despărţim la un moment dat“, a precizat Ionela Mihuleac.

Tot la finalul simpozionului, un grup de băieţei, care au lucrat îndelung la descoperirea sunetelor, vor susţine un spectacol de sunete cu instrumente neconvenţionale.

Sprijin consistent din partea CJ

Simpozionul de arte vizuale de la Cucuteni nu ar fi putut prinde viaţă în fiecare an fără eforturile uriaşe depuse de organizatori: Primăria Cucuteni, prin longevivul primar Mihai Tun şi Asociaţia „Ars Continua“ Iaşi, prin preşedinta Ionela Mihuleac, artist vizual. Din fonduri proprii au amenajat câteva clădiri neutilizate din comună, pe care le-au transformat în dormitoare pentru invitaţi, iar primarul i-a lăsat pe artişti să expună unele lucrări chiar pe un perete dintr-o sală a primăriei.

„Nu a fost deloc simplu. Am reuşit să obţinem unele sponsorizări şi ne-a ajutat mai consistent anul acesta şi Consiliul Judeţean. Am cumpărat echipamente noi, începând cu saltele, lenjerii, cisterne de 3 tone în care am depozitat apă. Pompierii ne-au trimis şi ei o cisternă cu apă, când au fost acele zile caniculare“, a declarat primarul Mihai Tun.

Cucuteni, un spaţiu care se cere mereu redescoperit

Să organizezi o tabără de artă cu mai multe secţiuni, presupune eforturi mari, mai ales atunci când vine vorba de bani. Deşi în fiecare an lipsurile au venit de-a valma, organizatorii nu s-au lăsat copleşiţi. Au mers mai departe, căutând sponsori, cerând sprijinul autorităţilor, mânaţi mai ales de entuziasmul celor care participaseră la ediţiile anterioare. Bucuria lor şi operele expuse la final i-au încurajat să nu-şi abandoneze visele.

Ionelei Mihuleac, artista care de şase ani se zbate să readucă Cucuteniul în circuitul cultural al ţării, i-ar plăcea să participe la astfel de tabere, ca invitat. Până una-alta însă, are o responsabilitate care îi dă posibilitatea să se detaşeze de ceea ce ştie despre Cucuteni şi să privească spaţiul, vestigiile şi oamenii cu ochi de artist. „Eu sunt născută aici şi locul în care te-ai născut îţi este foarte cunoscut, foarte apropiat şi îl priveşti în nişte amănunte care nu interesează pe artist. Cu ocazia taberelor m-am desprins de ceea ce înseamnă loc natal şi l-am văzut cu alţi ochi. Asta mi se-ntâmpla şi de fiecare dată când intram într-un muzeu cu ceramică cucuteniană, când artistul era mai puternic decât omul din mine. Am încearcat să-i pun şi pe oamenii de-aici în postura de a vedea acest loc cu alţi ochi. Poate că-i o ambiţie cam mare…“, s-a destăinuit ea. Dacă a reuşit, nu ştie, atâta doar că-i simte mai bucuroşi, mai apropiaţi, mai ales prin faptul că i-au integrat pe copii în proiectele lor.

Muzeu de arheologie şi ape sulfuroase

Comuna Cucuteni, cea mai mică din întreg judeţul Iaşi se află la 8 km de şoseaua ce leagă Târgu-Frumos de Hârlău. Aşezarea este cunoscută în întreaga istorie a Europei prin civilizaţia descoperită aici de Hubert Schmidt, cel care a descoperit şi Cetatea Troia, la 1892.

Descoperirile arheologice de la Cucuteni au scos la iveală morminte ale unor conducători de comunităţi omeneşti, vase de lut decorate şi pictate cu forme geometrice unice, idoli din lut, pocale şi ulcioare, toate demonstrând că la Cucuteni a existat cea mai veche civilizaţie din sud-estul Europei. Conform aprecierilor istoricilor, civilizaţia Ariuşd-Cucuteni-Tripolie, se întindea în străvechime pe 350.000 de km2, din Transilvania de miazănoapte şi până în Ucraina, pe malurile Niprului şi a durat peste un mileniu (4600-3500 î.e.n.). Pe actualul pământ românesc au fost găsite aproape 3.000 de aşezări ale acestei culturi antice, din care, însă, doar 50 au fost cercetate.

Direct peste situl arheologic, unde în anul 1976 au fost descoperite două morminte ale unor căpetenii, a fost construit un original muzeu de arheologie, unic ca formă şi construcţie în ţară.

Legat de aşezarea-leagăn de civilizaţie de la Cucuteni este şi numele celebrului chimist român Petru Poni, născut pe aceste meleaguri, cel care a stabilit şi potenţialul curativ a cinci izvoare de ape minerale sulfuroase existente în satul Băiceni.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!