Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Vasile Vasilache despre Cuviosul Dimitrie cel Nou

Vasile Vasilache despre Cuviosul Dimitrie cel Nou

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 26 Octombrie 2011

În anul 1943, atunci când, împreună cu diaconul Niculae Şerbănescu de la Biblioteca patriarhală şi cu binecuvântarea patriarhului Nicodim, tipărea pentru a doua oară Paraclisul şi Acatistul "Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou", protosinghelul Vasile Vasilache era predicator al Catedralei patriarhale din Bucureşti. Vrednicul slujitor publica, împreună cu tânărul istoric, o lucrare despre ocrotitorul Bucureştilor după tipăritura din 1832 alcătuită de ieromonahul Teoclit, egumenul Mănăstirii Radu Vodă. De-a lungul timpului, paraclisul fusese publicat, parţial, în mai multe ediţii de slujitori, precum arhimandritul Evghenie Humulescu sau ierodiaconul Teofil Ionescu. Însă meritul celor doi slujitori din 1943 era că noua ediţie atât a acatistului, cât şi a paraclisului, se alcătuise după prima apariţie, cea a egumenului de la mănăstirea bucureşteană. De asemenea, la sfârşitul ediţiei din 1943, era inserată viaţa "Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou" sub formă de tâlcuire, despre care Vasile Vasilache spunea: "Calea ce a urmat-o Sfântul Dimitrie cel Nou ca să poată ajunge pe culmile strălucirii celei veşnice e o taină pe care el a găsit-o în spusele Mântuitorului: postul şi rugăciunea. Prin aceste ajutoare de mare preţ, monahul Dimitrie a putut birui răul şi şi-a încununat viaţa sa. Privegherile de zi şi de noapte, cu timpul, au ajuns să fie uşoare şi plăcute, nemaiavând să odihnească un trup care, de e bine îngrijit, trebuieşte să-i dai cu prisosinţă odihnă şi desfătări. În această privinţă, putem spune că, prin multe ajunări, sfântul ajunsese să facă din trupul său o prelungire a sufletului său, veşnic treaz către cele plăcute Domnului. Da, Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit o viaţă de post şi rugăciune. De aceea, şi cântarea bisericească îi preamăreşte aceste virtuţi cu unele ca acestea: Ca un înger pre pământ, viaţa ta ţi-ai săvârşit în post şi rugăciuni, ziua şi noaptea petrecând; ca să înfrângi pornirea ispitelor cu care te-ai luptat, ca un ostaş adevărat al Domnului; a cărui voie ai împlinit din tinereţe Dimitrie şi toate întru nimica le-ai socotit; pentru aceasta şi noi cu credinţă te lăudăm şi te preamărim".