Editorial
Viaţa în două timpuri

Viaţa în două timpuri

Diac. Cosmin Pricop, 03 Septembrie 2014

Începutul anului nou bisericesc la 1 septembrie propune şi în acelaşi timp îndeamnă la problematizarea unei chestiuni care ţine de identitatea creştină, de ADN-ul tuturor celor care îşi explică şi legitimează existenţa prin raportare directă la Dumnezeu, la Mântuitorul Hristos. Această chestiune priveşte trăirea deloc facilă şi concomitentă în două perioade anuale: anul civil sau calendaristic, a cărui dată de debut este cunoscută şi celebrată la scară largă, şi anul bisericesc, al cărui început tind să cred că nu este cunoscut decât de maximum 5% din credincioşii care frecventează biserica. Dificultăţile unei astfel de vieţuiri nu se referă la faptul că noi, creştinii, ne încurcăm în date sau că avem două calendare decalate între ele, ci privesc mai degrabă acomodarea noastră la două timpuri: un timp al lumii şi zilei acesteia cu problemele şi provocările ei, un timp al sarcinilor de serviciu, al greutăţilor de tot felul, al copiilor care trebuie duşi la şcoală şi la grădiniţă, un timp al lipsei de timp, al grabei, al datoriilor care trebuie onorate, al viitorului nesigur, şi un timp al amintirii de Dumnezeu şi al pomenirii Lui, al optimismului la scară largă, al sărbătorii în tihnă, al rezolvării şi binecuvântării, al ajutorului nesperat care contravine frecvent calculelor hârtiei şi logicii umane, al necazului folositor şi pedagogic, un timp care durează mai mult. Cele două timpuri sunt totodată şi două modalităţi de a pricepe şi percepe viaţa: fără să abandonezi imediatul, dar să te gândeşti şi la faptul că dincolo de ceea ce se vede mai urmează ceva, mai este ceva mult mai bun decât tot ceea ce ai întâlnit sau trăit până acum. Cele două timpuri nu se contrazic, pentru că viaţa creştină cu a ei apropiere de Dumnezeu nu înseamnă izolarea totală a creştinilor într-un loc în care să nu pătrundă nimic din trupesc şi lumesc. Creştinii nu Îl caută pe Dumnezeu pe o altă planetă, ci încep, continuă şi îşi încununează căutarea Lui aici şi acum. Sărbătoarea bisericească, ca actualizare a unui moment din istoria mântuirii neamului omenesc, încape în graniţele unei zile obişnuite. Momentul Naşterii Maicii Domnului, petrecut istoric în urmă cu două mii de ani, se actualizează acum, în anul 2014, într-o zi de luni, din a doua săptămână a lunii septembrie. În acest fel timpul mântuirii devine accesibil, la îndemână.  

Această perspectivă dublă asupra timpului nu constituie nici pe departe pretextul unei vieţi duble. Una la biserică, de sărbătoare, şi alta acasă, în lume. Una în care facem cruci până la pământ şi alta în care uităm cu totul cine suntem. Una în care propovăduim şi alta în care nu se regăseşte nimic din ceea ce afirmasem anterior. Una în care dăm lecţii sau sfaturi şi alta în care nu le urmăm. Una de biserică şi alta de lume. În acest caz viaţa noastră va fi un lung, obositor şi inutil efort de a nu ne simţi acasă nicăieri. Merită?


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!