Viaţa neraţională în societatea ştiinţei şi a tehnologiilor

Diac. Adrian Sorin Mihalache, 01 Februarie 2009

Sfântul Sinod a hotărât ca 2009 să fie un an comemorativ-omagial dedicat Sfântului Vasile cel Mare şi celorlalţi Sfinţi Capadocieni. Sfântul Vasile cel Mare se află între Sfinţii care au pomenit cel mai adesea valoarea extraordinară a Creaţiei şi cele ce pot fi descoperite şi înţelese prin ea. Ritmul actual al dezvoltării economice, fără precedent în istorie, a schimbat semnificativ raporturile dintre om şi Creaţie, încât viaţa cotidiană şi viziunea noastră despre lume, la mai bine de 1.500 de ani de timpul când a trăit Sfântul Vasile cel Mare, sunt puternic schimbate de noile coordonate introduse de tehnologii, de confort şi consum. Multiplele efectele negative ale acestui trai neraţional arată, încă o dată, ce poate realiza omul, câtă vreme îşi duce viaţa departe de vocaţia lui.

În multe privinţe, ştiinţa este considerată a fi contributorul decisiv la progresul societăţii, la bunăstarea vieţii. Însă, deodată cu bunăstarea, a venit şi comportamentul consumerist, iar combinaţia acestor două au dat naştere risipei. Economizarea vieţii a făcut ca lumea să fie privită mai degrabă ca depozit de resurse pentru dezvoltarea economică, ca sursă de oportunităţi pentru o viaţă confortabilă, nicidecum ca un dar, prin care să creştem spiritual.

Însă exploatarea excesivă şi risipa accentuată a resurselor determină apariţia unor probleme grave, cum sunt epuizarea resurselor, poluarea, distrugerea ecosistemelor, dispariţia speciilor, accentuând în acelaşi timp, tot mai mult, discrepanţa dintre bogaţi şi săraci.

Nevoia de energie şi consumul resurselor

Conform estimărilor, nevoile energetice ale omenirii se dublează o dată la 35-40 de ani! În ciuda acestui fapt, un număr impresionant de persoane încă nu beneficiază de curent electric. Statisticile oficiale arată că aproximativ 1,6 miliarde de locuitori ai Terrei (un sfert din întreaga populaţie) trăiesc fără curent electric. (Peste 700 de milioane sunt în Asia, şi peste 500 de milioane trăiesc în Africa subsahariană.) Aceasta, în condiţiile în care 23% din energia lumii o consumă Statele Unite ale Americii (mai puţin de 5% din populaţia planetei)i.

La nivelul anului 2002, repartiţia energiilor consumate arată că actuala civilizaţie este strâns legată de rezervele de petrol, întrucât 74% din energia utilizată în prezent provine din energii fosile (petrol, gaz, cărbuni), şi doar 6% energie nucleară şi 20% energii neconvenţionale (hidraulică, biomasă, solară, eoliană). Previziunile referitoare la rezervele de petrol sunt sumbre. Cantităţile de pe piaţă depind de rezervele cunoscute şi de accesibilitatea acestora pentru actualele tehnologii de extracţie. Cele mai pesimiste scenarii arată că volumul maxim al extracţiilor va fi atins în 2010. După acest an, se estimează că volumul va rămâne constant timp de cel mult un deceniu, incluzând aici şi rezervele exploatate şi totalul celor estimate. După această perioadă, securitatea energetică ar putea deveni o problemă globală. De partea cealaltă, cele mai optimiste scenarii estimează că volumul maxim al extracţiilor ar putea fi atins în 2030. În orice caz, în 50 de ani petrolul nu va mai putea asigura nevoile energetice ale omenirii.

Pe lângă petrol, gaze naturale sau cărbuni, resurse ce sunt astăzi consumate în cantităţi îngrijorător de mari, apa este şi ea, deopotrivă, consumată din abundenţă şi într-un mod inechitabil. Statisticile arată că 1,1 miliarde de oameni din ţări aflate în curs de dezvoltare nu au acces la surse de apă potabilă, 2,6 miliarde de oameni nu au acces la servicii medicale primare, iar 1,8 miliarde de oameni au cea mai apropiată sursă de apă la mai mult de un kilometru de locul unde trăiesc, folosind zilnic mai puţin de 20 de litri de apă de persoană. Numai în 2003 au murit 1,4 milioane de copii din cauza faptului că nu au avut acces la o sursă de apă potabilă (curată). În general, în jur de 50 de ţări se lovesc în mod curent de probleme sau dificultăţi majore în asigurarea apei potabile pentru locuitori, ceea ce va avea efecte importante privind echilibrul ecosistemului şi asigurarea resurselor de hranăii într-un viitor foarte apropiat. De cealaltă parte, 12% din populaţia planetei (societăţile dezvoltate) utilizează 85% din resursele de apă aflate în consum. Media consumului de apă, într-o ţară civilizată, este de 150 de litri pe cap de locuitor, cele mai ridicate valori ale consumului de apă fiind în anumite zone din Statele Unite ale Americii, unde ajunge chiar şi la 600 de litri pe cap de locuitoriii.

Civilizaţia actuală: consumăm mult mai mult decât avem

În general, pentru a evidenţia proporţiile consumului resurselor naturale şi a efectelor pe care le are acest consum asupra ambientului, se poate apela la o unitate de măsură specifică: amprenta ecologică (totalitatea suprafeţei de pământ şi de apă capabile să asigure resursele necesare traiului şi să preia deşeurile de pe urma lui pe o perioadă de un an). Studiile arată că omenirea a depăşit consumul încă din anii â80, la nivelul anului 2005 fiind deja cu 30% mai mare decât permit resursele Terrei. În 2005, amprenta ecologică globală a fost de 17.5 miliarde de hectare globale, în timp ce resursele terestre disponibile au fost de 13.6 miliarde de hectareiv. În condiţiile în care politicile resurselor vor păstra acelaşi sens, în 2050 vor fi necesare 2 planete Pământ pentru a trăi la standardele de viaţă pentru care optează omul societăţii civilizate.

Risipa de tehnologie şi gunoi de lux

Nivelul de trai mediu din oricare stat civilizat presupune posesia unei maşini, a unui televizor, a unui computer personal sau a cel puţin unui telefon mobil. Pe de o parte, însă, resursele naturale nu sunt inepuizabile, iar multe dintre produsele de consum se uzează într-un timp foarte scurt.

Între multele produse care se uzează moral, care „îmbătrânesc“ repede, dispozitivele electronice par să aibă o durată de viaţă din ce în ce mai scurtă. Aşa se face că civilizaţia secolului al XX-lea a adus cu sine, pe lângă numeroase tipuri de deşeuri, gunoiul high tech: calculatoare, televizoare, imprimante sau telefoane mobile scoase din uz. Produsele electronice, spre exemplu, conţin numeroase substanţe, care eliberate în mediu pot să se infiltreze în sol, în apă sau pot polua aerulv. Pe de altă parte, cantitatea acestor deşeuri înregistrează o creştere alarmantă. Trecerea la televiziunea digitală face ca, anual, numai în Statele Unite ale Americii, în jur de 25 de milioane de televizoare să fie scoase din uz. Potrivit Agenţiei Americane pentru Protecţia Mediului, 30 până la 40 de milioane de PC-uri (calculatoare personale) vor fi scoase din uz în următorii ani.

O altă piaţă foarte sensibilă la tendinţele modei este cea a telefoanelor mobile, producând deşeuri însemnate. Numai în SUA, într-un singur an (2005) au fost aruncate peste 98 de milioane de telefoane mobile. La nivelul aceluiaş an (2005), în SUA au fost aruncate peste un milion de tone de monitoare şi televizoare, peste 500 de mii de tone de computere şi imprimante, peste 30 de mii de tone de laptopuri şi peste 11 mii de tone de telefoane mobile!

Poluarea şi consumul civilizaţiei duc la extincţia speciilor

Numeroase cercetări arată că, în prezent, foarte multe specii sunt ameninţate cu dispariţia. Cele mai documentate procese de extincţie privesc vertebratele, pentru simplul motiv că celelalte specii nu sunt încă suficient de bine cunoscute. Datele arată că, în ultimele patru secole, au dispărut cel puţin 700 de specii, între care 100 de specii mamifere şi 160 de specii de păsări, toate datorate influenţei omului şi civilizaţiei asupra mediului.

Pe de altă parte, există rezultate care arată că ameninţarea este cu atât mai pronunţată, cu cât mamiferele sunt mai mari. Mărimea presupune eforturi mari pentru deplasare şi un necesar de hrană crescut. Studiile arată că mamiferele cu greutatea sub 3 kg prezintă riscuri de extincţie mai mici decât cele mai grele. Pe termen scurt, cel mai ameninţat este rinocerul. În 1960 erau în jur de 70.000, în timp ce în anul 2000 numărul lor a ajuns la 2.000 de exemplare. Elefanţii sunt, de asemenea, în scădere rapidă. Cu 30 de ani în urmă, erau mai mult de 2 milioane de exemplare, astăzi sunt mai puţin de 300.000 de exemplare. Numărul de exemplare de balenă albastră a scăzut drastic, ajungând la câteva mii de exemplare pe întreaga planetă.

Poluarea industrială face nenumărate victime şi în rândul delfinilor albi din Saint Laurent (din Canada, specie trecută în rândul celor pe cale de dispariţie), unde se înregistrează o rată de cancer îngrijorător de mare (27%). Populaţia lor a scăzut, de la cinci mii, cât se estimau la începutul secolului XX, la şase sute. De asemenea, peste 50% din speciile de rechin oceanic sunt ameninţate. 16 din cele 21 de specii ale rechinului oceanic sunt în pragul dispariţiei totale, din cauza pescuitului. Carnea rechinului este considerată o delicatesă, iar pescuitul lui este practicat fără o strategie durabilă sau ilegal. Rechinii se înmulţesc mai lent decât rata consumului. Ei ating maturitatea şi pot participa la reproducere doar după 15-20 de ani de viaţă (în unele cazuri chiar după 30 de ani). Într-o situaţie critică se află şi foca călugăr (care e posibil să fi dispărut deja de pe planetă), vizonul european, broasca ţestoasă, caii de mare sau recifurile de coralivi.

Conform Living Planet Index of Global Diversity, un număr de 1.686 de specii de vertebrate a scăzut cu aproape 30%, în ultimii 35 de ani. Între 1970 şi 2005, s-a înregistrat o scădere în medie cu 20% a numărului de exemplare din 2.185 de populaţii a 895 de specii distincte de păsări. La fel, în aceeaşi perioadă, s-a înregistrat o scădere cu 19% a numărului de exemplare din 1.161 de populaţii a 355 de specii distincte de mamiferevii.

World Conservation Union a raportat că la nivel global, în 2004, 16.000 de specii de plante şi animale erau ameninţate cu dispariţia totală, cauza principală fiind alterarea sau distrugerea mediul lor de viaţăviii. O altă prognoză elaborată în 2002 arată că, fără ajustări durabile, în 200 sau 300 de ani, jumătate din totalul speciilor de păsări şi de mamifere vor dispărea. În total, numărul speciilor ameninţate cu extincţia totală este apreciat la 50.000 pe an, în următoarele trei, patru deceniiix.

Natura înconjurătoare - depozit de resurse şi deşeuri

În privinţa accelerării procesului de distrugere a biodiversităţii, există cinci cauze majore: pierderea, fragmentarea sau schimbarea habitatului natural de viaţă, care provine, cel mai adesea, din cultivarea terenurilor, utilizarea îngrăşămintelor, extinderea urbană sau exploatarea industrială (sunt incluse şi procedeele care afectează ecosistemul marin, degradat fizic de activităţi umane, amenajări, de construcţii sau extracţii); supraexploatarea speciilor, în special prin pescuit şi vânătoare (exploatarea pentru hrană, pentru industria farmaceutică, pentru cea a îmbrăcămintei şi încălţămintei sau pescuitul excesiv, dincolo de ratele reproductive ale speciilor.); poluarea, resimţită în special în mediul acvatic (utilizarea pesticidelor pe scară largă în ferme şi agricultură), poluarea industrială şi cea provenită din ramurile de minerit; pătrunderea genurilor sau speciilor invazive ameninţă viaţa speciilor indigene. Sunt vizate aici introducerea deliberată sau accidentală a unor specii sau genuri dintr-o regiune în alta, noii sosiţi devenind prădători, paraziţi sau competitori ai speciilor indigene; în măsura cea mai semnificativă, schimbările climatice ameninţă biodiversitatea. De-a lungul decadelor, s-au înregistrat schimbări semnificative în ecosistemele marine, polare, montane sau de coastă.

Podoabele lumii vii

Planeta Pământ găzduieşte milioane de specii, foarte multe dintre ele încă necunoscute. Potrivit unor estimări, sunt catalogate până în prezent 1,7 milioane de specii de vieţuitoare. Între acestea, 750.000 sunt insecte (din care 20.000 fluturi), 250.000 plante şi 42.000 vertebrate. Lista completă a speciilor este departe de a fi încheiată. În acord cu unele estimări, în total ar putea fi între 30 de milioane şi 50 de milioane de specii (incluzând aici şi viruşii şi bacteriile), 90% trăind în ecosistemul tropicalx.

Diversitatea vieţii este copleşitoare. Spre exemplu, numai într-o suprafaţă de 100 de kilometri pătraţi dintr-o pădure tropicală situată într-o zonă umedă din Costa Rica, trăiesc peste 700 de specii de plante, mai bine de 400 de specii de vertebrate, 3.140 de specii de fluturi şi peste 13.000 de specii de insecte. Într-o suprafaţă de 0,1 ha, o pădure din Ecuador adăposteşte peste 365 de specii de plante, iar 98 de specii de copaci. În pădurile amazoniene, un singur arbore adăposteşte peste 2.000 de specii de insecte, păsări, fungi şi microorganismexi.

Biodiversitatea este esenţială, chiar dacă ar fi să vorbim numai de aspectele ei utilitare, cum ar fi cel alimentar, medical sau economic. Plantele sunt principala sursă de hrană pentru multe dintre comunităţile umane şi, totodată, cea mai mare, cea mai ieftină şi mai la îndemână farmacie de pe întreg cuprinsul Pământului! În China, spre exemplu, din 30.000 de specii de plante existente, aprox. 5.000 sunt folosite cu succes în tratamentele medicale. La nivel mondial, mai bine de 60% din populaţia Globului depinde de produse extrase din speciile de plante pentru tratamentul medical. Un sfert din medicamentele vândute pe piaţa americană au ingrediente obţinute din plante. Contribuţia plantelor, doar în industria farmaceutică, este cifrată în SUA la 14 miliarde de dolari anual, iar la nivel mondial aprox. 40 de miliarde de dolari.

În fine, dar în special, biodiversitatea este esenţială şi pentru mediul de viaţă al omului. Ea participă la foarte multe mecanisme globale, direct implicate în calitatea vieţii, în păstrarea calităţii aerului, a apei, în diminuarea eroziunii solului. Ea este cea care păstrează şi planeta locuibilă şi ecosistemul funcţional.

Întreaga Creaţie este un dar primit de la Dumnezeu

Spiritualitatea creştină propune alte raporturi cu lumea în care trăim. O viaţă creştină autentică, trăită în credinţă, schimbă în mod semnificativ, şi valoarea lumii, şi comportamentul fiecărui credincios în raport cu ea. Aceasta pentru că, potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, întreaga Creaţie a fost făcută de Dumnezeu pentru om, din iubire, ca spaţiu în care el să descopere înţelepciunea şi măreţia puterii Lui.

Sf. Vasile cel Mare scrie că „Lumea aceasta n-a fost gândită în zadar, nici în deşert, ci pentru un scop folositor şi pentru marea trebuinţă pe care o aduce celor ce există pe pământ, dacă lumea este într-adevăr o şcoală a sufletelor înzestrate cu raţiune şi un loc unde se poate învăţa cunoaşterea lui Dumnezeu, fiind prin cele văzute şi simţite în lume o călăuză a minţii pentru contemplarea celor nevăzute“xii. Creaţia are o valoare extraordinară, întrucât „Întru început a făcut Dumnezeu“ ceea ce înseamnă, spune Sf. Vasile cel Mare, „că Dumnezeu Însuşi a făcut-o: ca bun, această operă folositoare; ca înţelept, această operă prea frumoasă; ca puternic, această operă foarte mare“xiii. De aceea, Sf. Vasile cel Mare preţuieşte fiecare specie şi fiecare lucru creat din această lume, pentru că toate au fost făcute de Dumnezeu, cu multă înţelepciune. „Nimic fără pricină; nimic la întâmplare; toate făcute cu înţelepciune negrăită. Care cuvânt ar putea să o explice?“xiv

Dacă nimic din cele create nu este fără pricină, cât de preţioase sunt armoniile complexe ale întregii lumii vii pe care se sprijină chiar viaţa omului şi pe care civilizaţia le ameninţă astăzi? De aceea, şi credinţa sfinţilor, şi felul lor de a privi lumea, ce decurge din credinţa lor, sunt, peste secole, lecţii spirituale care ne îndrumă spre o vieţuire cumpătată şi euharistică.

i Statisticile sunt preluate din Poverty Facts and Stats, diponibile în Global Issue, disponibile la http://www.globalissues.org.

ii Living Planet Report 2008, p. 2.

iii Statisticile sunt preluate din Poverty Facts and Stats, diponibile în Global Issue, disponibile la http://www.globalissues.org.

iv Living Planet Report 2008, p. 14.

v Substanţele întâlnite în dispozitivele electronice: Plumbul, substanţe ignifuge bromate (afectează glanda tiroidă), Bariu (provoacă tulburări gastro-intestinale, slăbirea musculaturii, dezechilire ale tensiunii arteriale), Cromul hexavalent (afectează ficatul şi rinichii), Mercurul (afectează funcţionarea creierului), Beriliul (cancerigen, provoacă afecţiuni pulmonare), Cadmiul (cancerigen, afectează rinichii şi ţesutul osos).

vi Humbert Reeves, Pământul e bolnav, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005, pp. 137-139.

vii Living Planet Report 2008, p. 12.

viii J.M. Drake, Are We Underestimating Species Extinction, în rev. PloS Biology, July 2005, volume 3, Isusue 7, p. 1154.

ix Idem.

x Humbert Reeves, op. cit., p. 137.

xi The Gale Enciclopedya of Science, K. Lee Lerner & Brenda Wilmoth Lerner editors, Third Edition, Vol. 1, Thomson Gale, 2004, p. 507, pp. 505 – 507.

xii Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia I, VI, în PSB, vol. 17, p. 77.

xiii Ibidem, p. 78.

xiv Ibidem, p. 128.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!