Transilvania
Volum cu omilii și cuvântări bisericești apărut la Sibiu

Volum cu omilii și cuvântări bisericești apărut la Sibiu

Ștefan Mărculeţ, 11 Ianuarie 2019

La Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a apărut recent volumul „Casa de la Ierihon. Omilii și Cuvântări Bisericești”, o reeditare a lucrării cu același titlu apărută în 1917 la
Arad, avându-l ca autor pe predicatorul mirean și diplomatul Ioan Broșu.

Ediția apărută acum la Sibiu este îngrijită de pr. conf. univ. dr. Constantin Necula, titularul Catedrei de Omiletică și Catehetică la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu, cunoscut predicator și misionar al Bisericii.

Lucrarea de predici și cuvântări scrise de dr. Ioan Broșu apărută la editura Arhiepiscopiei Sibiului cu binecuvântarea Înalt­preasfințitului Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului face parte din colecția „Memoria amvonului ardelean”, prin care instituția șaguniană își dorește să readucă în actualitate operele marilor predicatori din Transilvania, lucrări ce sunt încă sursă de inspirație pentru predicatorii și cateheții contemporani.

„Una dintre cele mai frumoase cărți de predică în limba română. De aici și impulsul republicării ei la 100 de ani, semn al rezis­tenței prin teologie la moarte și dictaturi, la răutatea unei lumi ucigașe și la dramatica destrămare a lumii. Deși demersul editorial a început în anul 2016, sperând să publicăm cartea în 2017, cercetările s-au adâncit tot mai mult, aducându-ne la îndemână o serie de documente, parte propuse și în materialul nostru introductiv”, spune părintele Constantin Necula în studiul introductiv al lucrării.

Teolog, scriitor, poet, diplomat

Din studiul introductiv elaborat de pr. conf. univ. dr. Constantin Necula aflăm și cele mai importante informații despre viața și activitatea predicatorului și diplomatului dr. Ioan Broșu. Părintele Necula face referire în studiul său la medalionul pe care marele istoric al Bisericii Ortodoxe Române, academicianul Mircea Păcurariu, l-a realizat în lucrarea „Cărturari sibieni de altădată” lui Ioan Broșu, cu titlul „Un teolog sibian în diplomația românească: Dr. Ioan Broșu”. Aflăm din acest medalion că Ioan Broșu s-a născut la 1886 în Dârstele Brașovului, ca fiu de preot. A urmat cursurile școlii „poporale” din Dârste, apoi cursurile Gimnaziului „Andrei Șaguna” din Brașov (1897-1905), condus pe atunci de Virgil Onițiu, membru corespondent al Academiei Române. A beneficiat de o bursă din partea Arhiepiscopiei Sibiului pentru a se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde în 1909 s-a înscris și la cursurile de doctorat. În 1910 a obținut titlul de doctor în Teologie. A obținut mai apoi burse de studii de filozofie la Viena, Bonn, Berlin și Roma. În 1911 s-a întors la Sibiu și nu a găsit niciun post vacant la Institutul teologic-pedagogic din oraș și a fost catehet pentru elevii români din școlile confesionale catolice și luterane de aici. Cu o pregătire temeinică și cu o vastă cultură teologică și nu numai, Ioan Broșu a rostit un șir de predici la Catedrala mitropolitană din Sibiu și s-a remarcat prin profunzimea ideilor, stilul limpede și ales, dar și frazele bine închegate.

Ioan Broșu a fost și un apreciat poet, publicând la Sibiu volumul „Siluete”, dar și poezii patriotice, religioase sau de alt gen. A tradus un volum cu nuvele ale lui Oscar Wilde. A fost și un strălucit gazetar și a publicat articole în „Telegraful Român”, „Foaia Poporului”, „Gazeta Poporului. Foaie politică-culturală”. În toamna anului 1918 a fost ales în Consiliul Național Român din Sibiu. A fost ales pentru a reprezenta presa românească alături de Silviu Dragomir și alții la Adunarea Na­țională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918. În 1920 a fost chemat în serviciul Ministerului de Externe din București și a fost o perioadă de timp șef al „Oficiului de propagandă” pe lângă Le­gațiile ro­mânești din Berlin și Paris. A fost mai apoi promovat secretar și consilier pe lângă Legațiile de la Berna și Varșovia. Și-a încheiat cariera în diplo­mație ca ministru plenipotențiar. În această calitate a făcut parte din de­legația română condusă de Patriarhul Miron Cristea care a vizitat Polonia. Ultima sa misiune importantă pe plan extern a fost de a prezida o comisie care a încheiat un acord cu Bulgaria pentru un schimb de populație în Dobrogea, după cedarea Cadrilaterului. În 1941 a fost pensionat și a trăit până în martie 1943 la București, când a trecut la Domnul, la doar 57 de ani.

„Un mare orator”

La înmormântarea sa, prietenul său Silviu Dragomir avea să rostească o minunată predică publicată în studiul introductiv al părintelui Constantin Necula, din care cităm un fragment: „Catehezele sale erau ca o sărbătoare pentru tinerii elevi, care ascultau fermecați cuvântul său răspicat și plin de poezie. Firește însă că un asemenea cadru nu era nici destul de încăpător pentru talentul său, nici pentru a-și pune în valoare știința. Își lărgește prin urmare tărâmul, în care avea să-și desfășoare activitatea. Urcă amvonul Catedralei din Sibiu și, într-o serie de predici, sapă inscripții nemuritoare pe casa minunată de la Ierihon. Mai mult decât un scriitor rafinat, el se afirmă de astă dată ca un mare orator. Stilul limpede țâșnește ca o apă cristalină, care te încântă. Fraza sa este întotdeauna bine construită, rotundă și plină de idei. Teza pusă și argumentația prin care o susține nu sunt niciodată banale. Toate par că plutesc într-un noian de poezie, și ascultătorul se lasă pe nesimțite transportat către lumea adevărurilor veșnice. În fiecare dintre predicile sale vom găsi erudiție, adâncime, credință, nădejde în harul providenței divine, metafore neașteptat de sclipitoare și indispensabilul final patetic, care-i îngăduia să încerce stilul celei mai superbe perorații”.

Predici pentru intelectuali și țărani

Așa cum am amintit mai sus, volumul editat acum la Sibiu are la bază lucrarea cu același titlu apărută la Arad în 1917 sub semnătura dr. Ioan Broșu. În studiul introductiv, părintele Constantin Necula menționează că s-a folosit de alt exemplar al lucrării din 1917 față de cel amintit de părintele academician Mircea Păcurariu în medalionul alcătuit în lucrarea „Cărturari sibieni de altădată” și care a fost în posesia sa la un moment dat. Părintele Necula aduce în actualitate omiliile lui Ioan Broșu, prin intermediul unui exemplar păstrat la Biblioteca „ASTRA” din Sibiu, un exemplar dedicat „Lui nenea Andreiu-cu toată dragostea și recu­noștința”, semnat I. Broșu.

Din „Predoslovia autorului” aflăm că acest cuvântări din volum „au fost rostite cu binecuvântarea arhierească a Mitropolitului Ioan Mețianu, în catedrala din Sibiu, înaintea unei grupe de ascultători, compuse din intelectuali și țărani. Ele au trebuit deci să mulțu­mească nevoi sufletești pe o gamă întinsă de pretenții, și tocmai din cauza aceasta n-au nici o pretenție deosebită. Am predicat pe Iisus, înviatul din morți și învățăturile Sale, numai pe El singur, izvorul proaspăt al vieții nepângărite, din marea împărăție întemeiată în inimi și suflet, ce are în toată cuprinderea ei, parcă ceva din sclipirea de fulger a brazdei tăiate de plug și frăgezimea tânără a semănăturilor de primăvară”.

Lucrarea cuprinde trei părți: „Tâlcuind «Tatăl nostru»”, „Propovăduind pe Hristos” și „Din lumea celor ce sunt și au fost”. Dintre titlurile de omilii și cuvântări publicate amintim: „Cuvânt pentru rugăciune”, „Pâinea noastră”, „În zorii învierii”, „Să jertfim! - predică de război”, „Pe pământ pace”, „Rouă și trandafiri”, „În slujba lui Hristos”, „Arhimandritul Dr. Il. Pușcariu. Cu prilejul alegerii sale ca membru onorariu al Academiei”, „Pentru Emil Borcea. Cuvântare rostită cu prilejul înmormântării sale”, „George Coșbuc. Cu prilejul alegerii sale ca membru al Academiei”.

Cititorii au posibilitatea, de asemenea, să afle mai multe despre dr. Ioan Broșu din anumite documente publicate în studiul introductiv, scrisori și înscrisuri, prin care se găsesc răspunsuri la diferite întrebări legate de momentele importante din viața și activitatea sa de la Sibiu și nu numai.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!