Transilvania
Foto: Oana Rusu

Volume dedicate personalităţilor transilvane participante la Marea Unire

Oana Rusu, 18 Februarie 2019

În cadrul „Serilor culturale” ale Muzeului Mitropoliei Clujului, a avut loc joi, 14 februarie, lansarea unor volume în cadrul evenimentului „Personalități ale eparhiei Clujului la Marea Unire”. La eveniment a participat şi Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, alături de mai mulţi invitaţi, teologi și oameni de cultură, precum şi de un numeros public.

La evenimentul organizat de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, au fost lansate volumele „Prezențe clericale transilvănene la Marea Unire de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918”, ce aparține unui colectiv de autori (Andreea Dăncilă-Ineoan, Bogdan Ivanov, Cosmin Cosmuța, Emanuil Ineoan) și care reunește pentru prima dată în istoriografia românească imaginea a peste 165 de preoți ortodocși care au votat Unirea Transilvaniei cu România; „Efigiile ierarhului” – restituiri din publicistica episcopului Nicolae Ivan, apărute în presa vremii și care prezintă imaginea de patriot militant a ierarhului reîntemeietor al Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului. Cartea este îngrijită de pr. Iustin Tira, cu introducere de Mircea Popa și postfață de Andreea Dăncilă-Ineoan. Ambele cărți au apărut la Editura „Renașterea” a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

De asemenea, a fost lansat volumul „Prăbușirea Monarhiei Austro-ungare și importanța istorică a zilei de 1 decembrie 1918”, de preotul academician Ioan Lupaș, volum reeditat și prefațat de istoricul Mircea-Gheorghe Abrudan, cercetător științific la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române. Cartea a apărut la Editura Centrului de Studii Transilvane a Academiei Române.

De asemenea, a fost lansat și numărul II al anuarului Calendarul „Renașterea” 2019, volum îngrijit de pr. Iustin Tira, vicar – eparhial, care a apărut la Editura „Renașterea” şi care cuprinde mai multe articole dedicate atât Centenarului Marii Uniri, cât şi articole dedicate „Anului omagial al satului românesc”, aşa cum este şi articolul președintelui Academiei Române, acad. Ioan Aurel Pop – „Satul – esență a spiritului istoric românesc”), precum şi şematismul parohiilor și preoţilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Reactualizarea momentelor istorice importante

Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului a rostit, la începutul evenimentului, un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre importanța rememorării unor personalităţi cu o contribuţie importantă pentru istoria românilor şi, îndeosebi, pentru Cluj-Napoca şi Transilvania.

„În grai liturgic, anamneză înseamnă nu numai aducerea aminte a unor evenimente care au avut loc, ci efectiv reactualizarea lor. În Liturghie este un moment când are loc anamneza, adică ceea ce a făcut Domnul Iisus Hristos pe cruce pentru noi se reactualizează. Nu este numai o relatare istorică, ci este reactualizarea momentului. Eu cred că această seară va fi şi un fel de anamneză a ceea ce s-a întâmplat în trecut şi care a avut repercusiuni deosebite pentru viaţa noastră spirituală, pentru viaţa noastră intelectuală, de ce nu, citadină, aici în Cluj, pentru că vor fi pomeniţi oameni deosebiţi, de către oameni deosebiţi. E vorba de preoţii care au participat la Mare Unire de la Alba Iulia”.

Ierarhul a vorbit despre Episcopul Nicolae Ivan, „marele nostru ctitor, participant, şi el, la adunarea de la Alba Iulia, care a venit în Cluj în 1919, acum 100 de ani”.

De asemenea, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei s-a referit la „părintele Lupaş, om de istorie şi de ştiinţă prin excelenţă, preot bun, apropiat al Episcopului Nicolae Ivan”.

Cu acest prilej, ierarhul a subliniat că „Episcopul nostru Nicolae Ivan n-a fost scos în evidenţă aşa de mult cum ar fi trebuit, pentru că îi datorează, Clujul, multe lucruri, nu numai Catedrala aceasta, în primul rând Catedrala aceasta, dar şi sediul Arhiepiscopiei şi biserica de pe strada «Horea» şi înfiinţarea facultăţii, înfiinţarea revistei şi multe altele. Faptul că ne aducem acum aminte de el mai des e un lucru foarte bun (…)”.

Cu privire la o altă carte lansată cu acest prilej, Calendarul „Renaşterea” pe 2019, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei a spus că această lucrare „subliniază importanţa anului acestuia, dedicat de Sfântul Sinod satului românesc, Patriarhului Nicodim, Patriarhului Iustin, preoţilor şi primarilor harnici care au făcut mult pentru satele noastre, traducătorilor de cărţi bisericeşti (…) Dacă anul trecut am avut mai mult curaj să ne bucurăm de momentul astral din 1918, anul acesta, când ne aducem aminte de satele noastre avem prilejul să ne întristăm un pic, pentru că satele noastre sunt tot mai depopulate, tot mai îmbătrânite, cu tot mai puţini locuitori, făcând excepţie cele care polarizează în jurul marilor oraşe. Cele din jurul Clujului au rămas mari, dar cele din depărtare suferă din greu şi chiar vor pieri într-un viitor”.

A urmat prezentarea volumelor lansate, de către,  prof. dr. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române și prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca; pr. prof. dr. Ioan Chirilă, președintele Senatului Universității „Babeș-Bolyai”; prof. dr. Mircea Popa, de la Universitatea „1 Decembrie” din Alba Iulia; pr. lect. dr. Cosmin Cosmuța, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca; dr. Andreea Dăncilă-Ineoan, de la Centrul de Studiere a Populației din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” și dr. Mircea-Gheorghe Abrudan – cercetător științific la Institutul Național de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca. Moderatorul evenimentului a fost părintele Bogdan Ivanov, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Conştiinţe clericale, la Unirea de la 1918

Referindu-se la „Prezențe clericale transilvănene la Marea Unire de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918”, Andreea Dăncilă-Ineoan, unul din coordonatorii volumului, a precizat că acesta „face o radiografie a corpului clerical românesc transilvănean într-unul din momentele bornă în reperul absolut al istorie noastre, e vorba de momentul 1 decembrie, 1918. Volumul nu inventariază nişte biografii în sutană, ci nişte conştiinţe clericale, şi prin asta cred că e mai mult decât un instrument de cercetare, e un instrument de motivare, aş spune eu, şi e un exemplu extrem de reconfortant, motivant, la fel ca şi celălalt volum, care este dedicat părintelui fondator Nicolae Ivan. Atât Nicolae Ivan cât şi clericii români transilvăneni prezenţi la Alba Iulia sunt exemple extrem de reconfortante pentru slujitorii actuali ai altarului”.

Volumul nu prezintă doar date şi statistici, ci redă şi o parte din atmosfera acelor timpuri: „Aceasta este şi bătălia noastră a istoricilor, astăzi. Am fi plictisit dacă am fi oferit cititorilor o serie de date, de contabilităţi, care nu ştiu în ce măsură mai pot contura un sens istoric al evenimentului de acum 100 de ani şi atunci ne-am folosit de inserţii din acestea biografice, gânduri ale preoţilor, un context foarte personal pentru unii dintre ei, am încercat cumva să-i umanizăm. Astăzi, pentru că avem cunoştinţa deznodământului, interpretăm foarte linear şi foarte previzibil cumva desfăşurarea evenimentelor de la finele războiului până la momentul 1 decembrie 1918. Lucrurile nu au stat aşa, au avut o foarte mare doză de imprevizibil, era un moment în care totul era posibil, de fapt. Atunci, momentul acesta al lunii noiembrie, al anului 1918 este un moment în care categoria clericală devine extrem de dinamică, devine factorul coagulant al comunităţii. Ei sunt cei care trebuie să ordoneze o comunitate profund afectată de ororile războiului, de traumele cu care soldaţii se întorc acasă, în mare, rolul lor e unul decisiv în drumul Transilvaniei spre unire”.  

Nicolae Ivan, Episcopul fondator

De asemenea, Andreea Dăncilă-Ineoan a vorbit despre importanţa Episcopului Nicolae Ivan, evocat în lucrarea „Efigiile ierarhului” – restituiri din publicistica episcopului Nicolae Ivan: „Titlul volumului ne avertizează că este vorba despre efigiile ierarhului, adică nu o efigie, nu o reprezentare, nu o imagine, ci efigii la plural, ne avertizează despre multele deschideri ale domeniilor de activitate ale Episcopului Nicolae Ivan. Cititorii volumului se vor putea întâlni cu multe din ipostazele acestui ierarh: cea de om al Bisericii, căruia nimic din ceea ce era al cetăţii nu i-a fost străin, cea de jurnalist, într-o vreme în care un mesaj prea românesc te putea uşor trimite în spatele gratiilor, cea de militant naţional, cea de literat, cea de membru în consiliile de administraţie ale mai multor bănci cu un rol uriaş în modernizarea Transilvaniei, de om politic, politica înţeleasă aici ca o luptă pentru supravieţuirea naţională, şi sper să nu fi uitat nici unul dintre multiplele roluri pe care Episcopul Nicolae Ivan le joacă simultan pe scena publică transilvăneană. Pentru noi, cei de aici, Nicolae Ivan rămâne în mod prioritar părintele fondator, ierarhul care nu a însemnat doar arhitectural Clujul, prin Catedrala la subsolul căreia ne aflăm, ci, îndrăznesc să spun, a marcat devenirea spirituală şi naţională a acestei regiuni. Impresionează la Nicolae Ivan un proiect, o idee pe care tot o auzim de câteva decenii, e vorba de parteneriatul dintre Biserică şi intelectualii laici, atragerea acestora în acţiuni în siajul Bisericii. Încă de la cumpăna secolelor XIX-XX, Nicolae Ivan era convins de imperativul acestei idei, şi de aici multele demersuri făcute de acesta pentru a transforma Biserica într-un incubator de elită românească”.

Astfel, după cum a remarcat Andreea Dăncilă-Ineoan, „Nicolae Ivan, prin bursele pe care le oferă şi prin sprijinul vizibil ori mai puţin vizibil pe care îl acordă, creşte în jurul său un stat major de intelectuali: Octavian Goga, Ioan Lupaş, Sebastian Stan, Onisifor Ghibu sunt doar câteva dintre numele pe care Nicolae Ivan le ajută în drumul lor spre afirmare. Dacă pe Goga şi pe Lupaş, Nicolae Ivan îi amintea chiar în testament, scriind «au fost alături de mine în toate momentele hotărâtoare», cei menţionaţi i se adresau cu apelativul «taica Ivan». Nicolae Ivan nu a căutat anturajul unei elite culturale conjuncturale, a cultivat prietenii de o viaţă cu acestea. De altfel, apropierea dintre Nicolae Ivan şi Octavian Goga e povestea unei prietenii care a rezistat timpului, contextelor în schimbare, şi o frumoasă traducere în practică a dialogului între lumea bisericească şi cea culturală. Un alt proiect, actual astăzi, imaginat acum 100 de ani de Nicolae Ivan, viza creşterea culturală a lumii rurale transilvănene. Nicolae Ivan a luat inclusiv credite bancare ca să poată sprijini mai mulţi tineri în demersul lor de a înfiinţa o revistă adresată strict lumii rurale. Eu cred că merită insistat pe această direcţie a activităţii lui Nicolae Ivan, aceea de a construi, împreună cu ASTRA o infrastructură culturală în lumea satului, cu atât mai mult cu cât acest an a fost declarat de Patriarhia Română «Anul omagial al satului românesc». Crezul lui Nicolae Ivan impresionează prin dinamismul aparte, prin fibra ofensivă pe care o emană, aşa cum arată într-un articol semnat în 1911: «Cu un popor cult, bogat şi închegat, poţi ajunge cu vremea la ceva. Cu un popor înapoiat în cultură, istovit de sărăcie şi înduşmănit până la cuţite, vom ajunge să serbăm triumful asupra totalei noastre dezorganizări. Dar, în lături cu văicăratul, tânguirea este bocitul babelor, şi ne face ridicoli în ochii străinilor. La lucru! La lucru să ne vedem, cei ce ţinem că umilirea este o stare ruşinoasă pentru indivizi, ca şi pentru popoare întregi». Din păcate nu putem să constatăm decât cât de actuale au rămas îndemnurile lui Nicolae Ivan. În majoritatea textelor publicate în acest volum descoperim un cărturar care are puterea să afirme adevăruri dure, incomode, cu scriitura categorică, neşovăielnică, care sună uneori ca un verdict într-o sală de judecată. Nicolae Ivan are curajul propriilor sale opinii, pe care nu se sfieşte să le vehiculeze de la orice tribună publică”.

Ofrandă pentru istoria românească

Despre volumele lansate, Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române și prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a arătat că „demonstrează că Biserica românilor şi-a făcut pe deplin datoria la 1918, şi Biserica Ortodoxă şi-a făcut pe deplin datoria la Centenar. Dacă ar fi să ne gândim la măreaţa realizare, la Catedrala Neamului, care, de departe este cel mai important lucru care s-a petrecut în România anului 2018, din toate punctele de vedere, şi care va purta peste veacuri şi peste milenii, puterea de creaţie, efortul pe care naţiunea română l-a demonstrat în anii premergători Centenarului. Cărţile acestea vin şi ele ca o ofrandă ca un modest omagiu din partea tinerei generaţii de istorici, laici şi preoţi deopotrivă, unii dintre ei slujesc şi la altar, dar în acelaşi timp s-au validat şi în câmpul cercetării istorice, din preocupările lor, nu numai teologice, ci şi de istorie a bisericii (…) «Prezenţe clericale» constituie un instrument care onorează Biserica Ortodoxă, onorează istoriografia românească şi onorează civilizaţia românească, pentru că de câteva sute de ani, naţiunile dezvoltate, civilizate s-au validat între ele şi prin crearea de instrumente de lucru - enciclopedii, dicţionare, colecţii de documente – instrumente care traversează secolele şi care arată puterea de creaţie, spiritul de sacrificiu, inteligenţa unor generaţii trecute (…) Acest instrument ne arată amploarea, dimensiunea cu care «armata» lui Hristos, această mulţime de episcopi, protopopi, preoţi, canonici, călugări au avut-o la ora astrală a României şi a românilor de la 1 decembrie, 1918. Avem o sinteză a personalităţilor care s-au implicat cu responsabilitate şi au asumat proiectul identitar naţional şi au fost prezenţi la Alba Iulia”.

Ioan Lupaş, făuritor la României

Mircea Gheorghe Abrudan a vorbit despre volumul pe care l-a coordonat, al istoricului şi preotului Ioan Lupaş: „«Istoria ne învaţă să cunoaştem trecutul, să înţelegem prezentul şi să credem în viitorul României» este epitaful, testamentul părintelui academician Ioan Lupaş, un făuritor al Marii Uniri, un consolidator al României întregite prin faptul că a ctitorit în Cluj-Napoca institutul de istorie naţională, astăzi Institutul de Istorie «George Bariţiu» din cadrul Academiei Române, atunci în cadrul Universităţii Daciei Superioare, din Cluj, unde a fost profesor la Catedra de Istorie a Românilor şi de Istorie a Transilvaniei. Înainte de Unire a fost protopop ortodox de Sălişte şi ales membru al Academiei Române, în 1916 corespondent, în 1918 plin, la propunerea marelui savant al culturii române, Nicolae Iorga. I-am evocat personalitatea şi am făcut trimitere la volumul pe care l-am întocmit anul trecut cu ocazia Centenarului Marii Uniri, când m-am gândit să aduc înaintea contemporanilor, a noastră, opt texte reprezentative, studii şi articole din presă, prin care părintele Ioan Lupaş vorbeşte, descrie, rememorează, ceea ce s-a întâmplat la 1 decembrie 1918, cum oamenii s-au deplasat acolo, la Alba Iulia, apoi factorii care au contribuit în istorie la Marea Unire, pentru că are o idee asupra căreia el insistă, anume că unitatea românească, unirea, a fost precedată de o unitate culturală şi spirituală. De aici se vede şi ancorarea lui în viaţa Bisericii, a fost un om care a studiat arhiva Protopopiatului Sălişte, foarte bogată”.

Mircea Gheorghe Abrudan a subliniat că Ioan Lupaş s-a dedicat cauzei naţionale, fără să se teamă de ameninţări şi represalii.

„A fost un om dedicat cauzei naţionale şi care a suferit de pe urma dedicaţiei lui, nefăcând compromisuri cu puterea politică – cu autorităţile austro-ungare, înainte de 1918, când a fost arestat de două ori, cumulând trei ani de închisoare, în 1907 prima închisoare, şi în 1916-1918 a doua perioadă de temniţă, de recluziune, exil, în zona Sopron şi apoi la Budapesta, pentru că era considerat un pericol pentru autorităţile austro-ungare, prin statura lui de preot şi de om de cultură care coagula masele, aşa cum s-a văzut la 1918, la 1 decembrie, când delegaţia neoficială din Sălişte a fost cea mai mare din punct de vedere numeric prezentă la Alba Iulia, iar credenţionalul din Sălişte este semnat de 1690 de persoane. Primul care semnează este doctor Ioan Lupaş, protopop, iar ultima semnătură îi aparţine soţiei dânsului, Ana Lupaş, care l-a sprijinit (…)  La fel, n-a făcut rabat de la crezul său, de la conştiinţa lui democratică de profesor universitar, de membru al Academiei Române, de intelectual erudit, când comuniştii au preluat puterea în România. A fost epurat din Universitate, din Academie, dat afară, pensia i s-a sistat, apoi a fost arestat în 1950 în acel lot al foştilor demnitari ai statului român, pentru că el a fost şi deputat şi senator al României Mari, a fost şi ministru în două guverne, Goga - Cuza şi Alexandru Averescu. A stat cinci ani de zile la Sighet, a fost arestat la 70 de ani, comuniştii considerau că este un pericol pentru ordinea socială. S-a stins din viaţă la Bucureşti, este înmormântat la Mănăstirea Cernica, iar cu câteva luni înainte de a trece la cele veşnice, în iulie 1967, partidul, încercând să îl recupereze, i-a oferit o diplomă de profesor emerit şi a fost repus în vechile lui drepturi de profesor universitar”, a spus istoricul Mircea Gheorghe Abrudan.

Calendarul „Renaşterea” pe  anul 2019

Cu privire la Calendarul „Renaşterea” pe 2019, pr. lect. univ. dr. Cosmin Cosmuța, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, a remarcat că „prin editarea celui de-al doilea număr al Calendarului Renaşterea, Arhiepiscopia Clujului se încadrează într-o tradiţie mai veche a Bisericii, şi în special a Bisericii din Transilvania, care a scos o serie de calendare foarte importante şi pentru cultura şi pentru progresul inclusiv economic al comunităţilor româneşti transilvănene, mai ales în perioada în care nu aveau românii de aici alte instituţii în afara Bisericii, calendare care, în afara părţii acesteia pe care o arată şi numele, de calendar propriu-zis, conţineau şi o parte consistentă şi importantă literară, dar şi o parte cu sfaturi, inclusiv sfaturi gospodăreşti pentru populaţia de la ţară, pentru că aceasta era majoritatea credincioşilor Bisericii noastre, de bună administrare a gospodăriei, sfaturi economice. Fragmentele literare erau alese în aşa fel încât să fie ziditoare de suflet, să întărească spiritualitatea ţăranului român, să întărească moralitatea credincioşilor, deci se căuta pe toate aceste căi să se obţină, până la urmă, un folos duhovnicesc. Apariţia acelor calendare era o adevărată sărbătoare în casele credincioşilor. Prin reluarea acestei tradiţii, Biserica noastră şi Arhiepiscopia Clujului se înscrie pe linia înaintaşilor”.    

Numărul din 2019 al Calendarului „Renaşterea” face, astfel, o legătură între perioada de început a Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului cu cea din prezent.

„Deşi a fost înfiinţată, prin decret regal în 1921 (…) demersurile pentru înfiinţarea ei au fost începute de către asesorul consistorial Nicolae Ivan de la Sibiu, chiar în luna februarie a anului 1919, când el a propus în Consistoriu reluarea demersurilor, pentru că mai fuseseră făcute demersuri în vederea înfiinţării unei episcopii la Cluj şi chiar fuseseră luate nişte hotărâri în acest sens, dar din diferite cauze nu au fost duse la capăt. Acest număr al calendarului face legătura cu acea perioadă de intense demersuri pentru punerea în fapt a hotărârilor care fuseseră luate în consistoriul sibian şi zilele noastre, prin partea de actualitate, printr-un şematism foarte consistent care ne creează o imagine foarte clară şi actuală a situaţiei din parohiile şi din mănăstirile eparhiei noastre”, a mai spus pr. lect. dr. Cosmin Cosmuța.

Continuarea sărbătoririi Centenarului

Pe parcursul evenimentului, mezzosoprana Iulia Merca și soprana Diana Gheorghe, de la Opera Națională Română din Cluj-Napoca, acompaniate la pian de Bianca Murariu, au susținut un microrecital de arii și lieduri.  

La finalul evenimentului, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei a acordat „Diplome de aleasă cinstire” tuturor celor care s-au implicat în redactarea și îngrijirea celor patru volume.

„Am dorit organizarea acestei seri în prelungirea evenimentelor pe care Arhiepiscopia noastră le-a organizat anul trecut în contextul sărbătoririi Centenarului de la Marea Unire, şi pentru faptul că am prezentat public una din lucrările importante şi de referinţă pentru istoriografia noastră pe care am realizat-o la nivelul Arhiepiscopiei noastre, şi anume o carte restituie pentru prima dată biografiile a peste 165 de preoţi ortodocşi care au participat la Marea Unire şi care au votat acest act istoric în urmă cu 100 de ani. Pe lângă această carte a mai fost prezentată şi o carte de restituiri publicistice ale Episcopului Nicolae Ivan, ctitorul acestei eparhii şi unul dintre oamenii extrem de importanţi pentru istoria Bisericii ortodoxe din Transilvania, la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, şi, totodată, lucrarea despre părintele şi istoricul Ioan Lupaş, despre prăbuşirea monarhiei austro-ungare şi despre semnificaţia istorică a zilei de 1 decembrie. Pentru noi, ardelenii, Centenarul continuă şi în acest an, având în vedere că pentru Cluj, care este metropola Transilvaniei, anul acesta se împlinesc 100 de ani de la înfiinţarea Universităţii Daciei Superioare, 100 de ani de la înfiinţarea principalelor colegii româneşti din această urbe şi 100 de ani de la înfiinţarea Teatrului şi Operei naţionale din Cluj, aşa încât acest moment continuă seria acestor manifestări pe care le-am organizat anul trecut. La fel ne bucurăm ca în cadrul acestor seri să avem colaborarea tinerilor artişti şi muzicieni de la Opera Naţională din Cluj”, a precizat pr. Bogdan Ivanov.  Evenimentul se înscrie în seria „Serilor culturale” ale Muzeului Mitropoliei Clujului, organizate lunar, sub egida manifestărilor dedicate, în 2019, „Anului omagial al satului românesc (al preoților, învăță­torilor și primarilor gospodari)” și „Anului comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești, în Patriarhia Română”.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!