„Vom muri şi vom fi liberi“ - expoziţie la Hanul lui Manuc

25 Ianuarie 2008

▲ Imaginile expuse au fost grupate sub tematica jertfei, a sacrificiului celor care au murit în decembrie 1989, a bisericilor demolate de regimul comunist şi a renunţării asumate de monahi, cei care au ales să moară plăcerilor unei societăţi de consum şi să trăiască jertfa într-un registru cotidian ▲ Autorul expoziţiei „Vom muri şi vom fi liberi“ este Paul Gherasim ▲

În seara zilei de 22 ianuarie 2008 a avut loc la Hanul lui Manuc din Bucureşti vernisajul expoziţiei de imagini, grupate sub titulatura „Vom muri şi vom fi liberi“. Evenimentul a avut loc din iniţiva şi organizarea pictorului Paul Gherasim şi a fost găzduit la complexul Hanul lui Manuc. Imaginile expuse au fost grupate sub tematica jertfei, a sacrificiului celor care au murit în Decembrie 1989 - fotografiile lor de pe crucile din Cimitirul „Eroii Revoluţiei“ putând fi văzute pe pereţii expoziţiei, ca nişte martori ai morţii şi învierii -, a bisericilor demolate de regimul comunist - redate emblematic prin ruinele Mănăstirii Văcăreşti - şi, nu în ultimul rând, a renunţării asumate de monahi, ca unii care au ales să moară plăcerilor unei societăţi de consum şi să trăiască jertfa într-un registru cotidian. Chipurile luminoase ale acestor călugări întăresc motto-ul expoziţiei: „Prin cruce, moartea se transformă în eliberare şi Înviere“. „Şi tinerii morţi şi călugării retraşi sunt o minune, o minune pe care Dumnezeu ne-o acordă. E important să luăm aminte că aceste lucruri s-au petrecut, că iată curajul învinge frica de moarte, că iată credinţa învinge disperarea plăcerilor. Aceasta este o minune a zilelor noastre“, a spus istoricul Petre Guran, unul dintre cei care au luat cuvântul în cadrul vernisajului.

O stare a crizei care poate să rodească

Rostul şi construcţia imaginilor grupate în expoziţie au fost tâlcuite apoi de teologul Mihail Neamţu, care a spus: „Ceea ce domnul Paul Gherasim a reuşit să pună aici în scenă este o neaşteptată operă apologetică. Dar aceste jertfe nu trebuie disociate de ceea ce le precede. Cei care s-au jertfit în Decembrie 1989 nu sunt singuri, ei sunt continuaţi de elanul celor care le-au urmat. Cum intrăm în expoziţie, vedem pe partea dreaptă un tânăr călugăr care aproape pluteşte, grăbindu-se către schitul său. Dar pe de altă parte, eroii din 1989 au fost precedaţi de alţii. Jertfa lor nu ar fi fost posibilă fără jertfa celor din Zarca, de la Aiud, de la Sighet, fără rezistenţa celor din munţi, fără protestul celor din minele de la Petroşani, n-ar fi fost posibilă fără curajul celor de la Braşov din 1987 şi mai ales fără jertfa celor care au fost ucişi în 17 şi 18 decembrie pe treptele catedralei închise de la Timişoara. Domnul Paul Gherasim a reuşit să ne pună pe toţi într-o stare a conştiinţei, care este o stare a crizei, însă a crizei bune care poate să rodească, aşa cum sintaxa aceasta minunată - jertfa, pe de-o parte, şi libertatea, pe de altă parte, pare să ne sugereze“. (Bogdan SCORŢEA)


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!