Theologica
Zilele de pomenire a celor adormiţi

Zilele de pomenire a celor adormiţi

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 25 Noiembrie 2017

Ziua de sâmbătă a fiecărei săptămâni, cu excepţia celor în care rânduiala tipiconală nu prevede acest lucru, este consacrată pomenirii celor adormiţi. Fiecare sâmbătă este o imitare a Sâmbetei Mari, în care Mântuitorul Iisus Hristos S-a aflat „în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe tron împreună cu Tatăl şi cu Duhul”, aşa cum mărturisim într-un tropar al Sfintei Liturghii.

În Biserica Ortodoxă, la trei zile după trecerea la Domnul a unui creştin se oficiază slujba Înmormântării. Cele mai cunoscute slujbe referitoare la pomenirea celor adormiţi se fac la 3, 9 şi 40 de zile, precum și la 3, 6, 9 luni şi un an, şi apoi în fiecare an. În afară de aceste pomeniri, Biserica face pe parcursul anului mai multe pomeniri generale ale celor adormiţi. Prima dintre ele este Sâmbăta Moşilor de iarnă, care precedă Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi sau a Lăsatului sec de carne, când, aşa cum spune Sinaxarul zilei, „dumnezeieştii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă, în nădejdea învierii veşnice”. A doua zi de pomenire generală este Sâmbăta Moşilor de vară, care precedă Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Cea de-a treia este Sâmbăta Moşilor de toamnă, la începutul lunii noiembrie. Alături de sâmbetele moşilor, mai există şi alte câteva zile de pomenire generală a celor adormiţi, care nu au aceeaşi însemnătate, dar care sunt foarte importante şi respectate cu multă evlavie de creştinii ortodocşi. În perioada Postului Mare se fac pomeniri ale celor adormiţi în zilele de sâmbătă până la Sâmbăta lui Lazăr (inclusiv).

Ziua Înălţării Domnului este considerată o zi a pomenirii eroilor, adică a tuturor celor care şi-au dat viaţa pentru „apărarea patriei şi a credinţei ortodoxe strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră”. Îi pomenim, de asemenea, pe cei adormiți şi în zilele hramurilor bisericilor, când sunt amintiţi în mod deosebit ctitorii locaşurilor de cult şi toţi membrii comunităţii respective trecuţi la Domnul.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!