Editorial
Ziua femeii  creștine

Ziua femeii creștine

15 Mai 2016

În Duminica a 3-a după Paşti, Biserica le sărbătoreşte pe femeile mironosiţe, care sunt primele vestitoare ale Învierii lui Hristos.
Femeile mironosiţe venite în prima zi a săptămânii pentru a împlini ritualul iudaic legat de înmormântare, pe care nu l-au putut face la moartea Mântuitorului din cauza Sabatului şi Paştelui iudaic, descoperă mormântul gol, primind vestea Învierii Domnului de la înger, după cum aflăm din relatările celor patru Evanghelii din Canonul Noului Testament (Matei 28, 1-10; Marcu 16, 1-11; Luca 24, 1-12; Ioan 20, 1-10), şi vin la Apostoli să le vestească cea mai mare minune a tuturor timpurilor, Învierea lui Hristos. Doi dintre aceştia, Petru şi Ioan, vin la mormânt pentru a se încredinţa de cele mărturisite de femeile mironosiţe.
Ele reprezintă modele de credinţă jertfelnică, de mărturisire curajoasă şi de cinstire statornică a lui Hristos. Prin exemplul lor, ele le-au încurajat de-a lungul timpului pe mamele creştine şi pe femeile evlavioase să fie tari în credinţă şi să-şi închine viaţa lui Hristos Cel răstignit şi înviat, atât în familie, cât şi în Biserică, după cum afirmă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Duminica în care le cinstim pe femeile mironosiţe este şi ziua de cinstire a femeii creştine, pentru că modelul credinţei lor trebuie să-l urmeze fiecare creştină.
Toate femeile trebuie să ia exemplu de la sfintele purtătoare de mir care I-au slujit Domnului cu tot ce-au putut - cu grija față de El, cu munca lor, cu dragostea fierbinte.
Dintre marile virtuți care le-au împodobit viața, cele mai alese au fost râvna lor sfântă pentru Hristos, evlavia și bărbăția sufletului.
Se vorbeşte mult astăzi despre rolul femeii în societate și, în ceea ce ne privește pe noi, în creștinism. În multe locuri din lume femeile mai sunt încă supuse multor discriminări, cu privire la plata muncii, inferioară bărbaților, la accesul spre diferite profesiuni, în viața publică. Însă, după învățătura creștină, omul - bărbat și femeie - a fost creat de Dumnezeu cu voința liberă.
Această voință liberă trebuie deci să se manifeste ­întotdeauna și în relațiile conjugale. De altfel, Sfântul Apostol Pavel ține să precizeze că „nu mai este parte bărbătească și parte femeiască”, fiindcă „toți una” suntem „în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28). Așadar, creștinismul a ridicat femeia din starea de înjosire față de bărbat, în care se găsea mai înainte, și a așezat-o în toată vrednicia ei de ființă creată „după chipul lui Dumnezeu” (Fac. 1, 28). Din perspectiva creştină, femeia este egală cu bărbatul şi este temelia familiei. Femeile reprezintă şi un model de consecvenţă în mărturisirea credinţei prin prezenţa lor sensibil mai mare decât a bărbaţilor duminică de duminică la Sfânta Liturghie.
Femeia creştină de astăzi trebuie să fie o vestitoare a Învierii Domnului, după exemplul sfintelor femei mironosiţe, care mărturisesc că Învierea lui Hristos este biruinţa vieţii asupra morţii şi cea mai mare bucurie pe care a primit-o omul ca dar de la Dumnezeu.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!