Documentar
Ziua Ocrotitorului României şi al Catedralei Naţionale

Ziua Ocrotitorului României şi al Catedralei Naţionale

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 30 Noiembrie 2018

Astăzi, când îl sărbătorim pe Sfântul Apostol Andrei, la Catedrala Naţională, sfinţită la 25 noiembrie 2018, este zi de hram. La prima serbare a ocrotitorului catedralei, Sfânta Liturghie este oficiată de Patriarhul Ierusalimului, Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, şi Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel, împreună cu un sobor de ierarhi. Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României în 1997. Din anul 2001, ziua prăznuirii lui, 30 noiembrie, a devenit sărbătoare națională bisericească, iar 11 ani mai târziu s-a stabilit ca această dată să fie zi de sărbătoare legală, în care nu se lucrează. Astfel, pentru toţi românii, ziua Sfântului Apostol Andrei este prilej de bucurie şi sărbătoare.

Sfântul Apostol Andrei a predicat în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, Dobrogea de mai târziu, cunoscut în izvoarele antice sub numele de Scythia. În anul 46 al erei creștine, teritoriul respectiv a fost cucerit de romani și anexat la provincia Moesia Inferior, iar în anul 297, în timpul lui Dioclețian, a devenit o provincie aparte, numită Scythia Minor. Tradiția privitoare la această predică apostolică în Sciția este întâlnită în lucrarea „Despre apostoli“ a lui Hipolit Romanul, mort în cursul persecuției împăratului Decius (249-251), iar în secolul IV apare în Istoria bisericească a Episcopului Eusebiu de Cezareea Palestinei, care a preluat-o după o lucrare a marelui teolog Origen din Alexandria (^254). Acest fapt este autentificat şi de Sinaxarul Bisericii din Constantinopol, din secolul al X-lea, care ne spune că sfântul a propovăduit Evanghelia în „toată regiunea Bitiniei şi Pontului, provinciile romane Thracia şi Scitia, apoi a mers la Sevastopolis cea mare (în Crimeea)”. În sprijinul evanghelizării acestui teritoriu de către Sfântul Andrei se pot invoca și câteva mărturii indirecte. Există, de pildă, câteva colinde și creații folclorice dobrogene și din stânga Prutului care amintesc de trecerea apostolului prin aceste locuri. Câteva toponimice confirmă același lucru: „Pârâiașul Sfântului Andrei”, „Apa Sfântului” sau „Peștera Sfântului Andrei” (aceasta se vede și azi în hotarul comunei Ion Corvin, în apropierea graniței româno-bulgare). Din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Coloseni (3, 11) reiese că și sciții au putut auzi cuvântul lui Dumnezeu.

Se poate afirma, deci, că învățătura creștină a fost propovăduită pe o parte din teritoriul României de azi chiar de un Apostol al Mântuitorului, de Sfântul Andrei „cel întâi chemat”, încât, pe bună dreptate, creștinismul românesc trebuie să fie considerat de origine apostolică.

A predicat întâi în Ţara Sfântă

Sfântul Andrei a fost fratele Sfântului Apostol Petru, tatăl lor fiind pescarul Iona din localitatea Betsaida, situată pe ţărmul Mării Galileii, din provincia cu acelaşi nume din nordul Israelului. El a fost unul dintre ucenicii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. În această calitate, a fost martor la Botezul Domnului. În urma acestui eveniment, împreună cu Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan merge după Mântuitorul Iisus Hristos (Ioan 1, 35-40) şi sunt chemaţi la apostolat (Matei 4, 18-20 şi Marcu 1, 16-20). Ei sunt primii apostoli ai Domnului, de aceea Sfântul Andrei este numit „cel întâi chemat”. Pe parcursul activităţii de propovăduire a Evangheliei de către Domnul Iisus Hristos este menţionat de două ori, în Sfânta Evanghelie după Ioan: la înmulţirea pâinilor (Ioan 6, 8-9) şi după învierea lui Lazăr (Ioan 12, 20-22). Sfântul Apostol Andrei a fost în permanenţă alături de Mântuitorul: L-a însoţit pe drumurile Ţării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvârşit, a ascultat cuvintele Sale de învăţătură şi parabolele pe care le-a rostit în faţa mulţimilor, a suferit alături de ceilalţi apostoli atunci când Domnul a fost prins, judecat, chinuit şi apoi răstignit pe cruce, s-a bucurat alături de ei când a aflat de minunea învierii din morţi şi L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi şi după opt zile, apoi L-a văzut la arătarea din Galileea, când au primit porunca de a predica Evanghelia la toate neamurile (Matei 28, 19).

În urma acestei porunci date de Domnul, după Pogorârea Duhului Sfânt şi întemeierea Bisericii la Ierusalim în ziua Cincizecimii, Sfinţii Apostoli şi apoi ucenicii lor au început să predice Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos. Potrivit tradiţiei şi celor scrise de unii istorici şi teologi din primele secole creştine, Sfântul Apostol Andrei a predicat întâi în Ţara Sfântă: Ierusalim, Iudeea, Galileea şi Samaria, apoi în Asia Mică (Turcia de azi), de unde a trecut în Europa, pe ţărmul apusean al Mării Negre, ajungând până în Sciţia Mică (Dobrogea de azi), dar şi în nordul Mării Negre, în Ucraina de azi, teritorii cunoscute sub numele de Sciţia Mare. A predicat însă şi grecilor care locuiau în cetăţile de la Marea Neagră. Sfântul Apostol Andrei a vestit Evanghelia şi în Bizanţ (viitorul Constantinopol, azi Istanbul), iar de acolo a trecut în Grecia, ajungând până în sudul ei, în oraşul Patra. Acolo a suferit moarte martirică, fiind răstignit pe o cruce în formă de X (numită până azi „crucea Sfântului Andrei”), probabil în cursul persecuţiei împăratului Nero, când a fost martirizat şi fratele său, Petru, la Roma. Biserica a rânduit, încă de prin secolul al II-lea, ca dată de prăznuire a pătimirii sale ziua de 30 noiembrie. În această zi, Sfântul Apostol Andrei este cinstit cu multă evlavie în toate bisericile ortodoxe din ţara noastră şi de anul acesta în mod deosebit la Catedrala Naţională, al cărei ocrotitor este, iar faptul acesta subliniază însemnătatea edificiului sfințit în urmă cu câteva zile pentru credinţa majorităţii poporului român.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!