Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Dreptul Iov, răbdător și primitor al voii dumnezeiești

Dreptul Iov, răbdător și primitor al voii dumnezeiești

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 06 Mai, 2017

Sfântul și Dreptul Iov este pomenit astăzi în calendarul Bisericii noastre şi este socotit de toată creștinătatea pildă de răbdare în încercările vieții, îngăduite de Dumnezeu. Despre acest exemplu de smerenie în suferință aflăm din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, din Cartea care îi poartă numele, el întruchipând imaginea omului drept care suferă și pierdetot ceea ce a primit în dar sau a agonisit cu multă osteneală.

În conformitate cu relatarea biblică, el era locuitor al ţinutului Uz, în sudul Mării Moarte, identificat de unii după sinaxar cu Avsitida, teritoriu între Arabia si Idumeea. Locuitorii ţinutului Uz erau renumiţi pentru înţelepciunea lor. Tatăl său se numea Zaret, iar mama sa, Vosora. Este descendent din neamul lui Esau, fiind al cincilea de la Avraam pe această linie. Persoana lui Iov este una istorică, nu este o legendă sau un mit. El a trăit cu aproape 2.000 de ani înainte de Hristos. Despre existența istorică a lui Iov ne certifică prorocul Iezechiel care îl amintește pe Iov ca pe unul dintre cei mai mari drepți ai Vechiului Testament, alături de Noe și Daniel, ca fiind cel care, asemenea acestora, şi-a mântuit sufletul prin neprihănirea lui.

Plasarea lui Iov într-un pământ străin şi într-un ambient patriarhal urmărește să ne transmită ideea că atunci când dreptul suferă se deschide un subiect sensibil pentru întreaga umanitate, un subiect care provoacă și problematizează.

Iov a fost un bărbat cinstit, drept și temător de Dumnezeu și era om extrem de bogat pentru timpul său. Avea 10 copii şi avere încât nimeni nu-l egala în cinste şi renume. În al optulea deceniu de viaţă, Dumnezeu a îngăduit să cadă asupra lui cumplite ispite aduse de diavol. Astfel, acest om, pios și bogat, pierde orice avere. Turmele îi sunt furate sau distruse de intemperii, slujitorii săi sunt ucişi, iar toţi copiii lui mor într-o nenorocire. Încercările lui continuă fiind chinuit cu lepră şi cu răni îngrozitoare, însă nici acum Iov nu a hulit numele Domnului. În ciuda acestor nenorociri de neînţeles în logica omenească, care în doctrina vremii despre retribuţie sunt în contrast eclatant cu pietatea lui, Iov nu are nici un cuvânt de reproş pentru Dumnezeu, ci se înduplecă fără răzvrătire la acest destin inexplicabil. Din Scriptură aflăm că Iov, atât de curajos în suportarea durerii, spune celebrele cuvinte: „Gol am ieşit din sânul mamei mele, gol mă voi întoarce în pământ. Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat”. (Iov 1, 21).

După toate cele îndurate, Dumnezeu i-a întors deplin sănătatea, i-a dat bogății mai mari decât avusese înainte și i-a dăruit alți șapte fii și trei fiice. Astfel, Dumnezeu l-a binecuvântat pe slujitorul său mai mult decât înainte. Iov a trăit alţi 140 de ani, durată a patru generaţii, şi moare „bătrân şi încărcat de zile” (Iov 42,17).

De la Iov învățăm că suferinţa celui drept, inexplicabilă pornind de la ideea retribuţiei, este îndreptată spre o cauză supranaturală, de neînţeles pentru om. Dar Iov, în ciuda durerii pentru aceste pierderi, îşi păstrează nealterate pietatea şi credinţa. Este tulburătoare ima­ginea lui Iov cel drept care suferă şi îndură cu credinţă statornică în Dumnezeu şi nimic nu poate afecta această încredere.

Dumnezeu nu răspunde întrebărilor lui Iov ca şi cum ar fi fost obligat să îi răspundă, să îi dea socoteală, trece mai departe, suveran, dincolo de suferinţele lui Iov şi de propria autojustificare. În centrul a toate nu este omul ci Dumnezeu, Domnul Atotputernic Care ţine în mâinile Lui soarta lumii întregi. Cu o serie de întrebări privind minunile şi misterele creaţiei, Dumnezeu îl conduce pe Iov la marginea capacităţilor lui umane de înţelegere şi de gândire a realităţii: „Unde erai tu, când am întemeiat pământul?” (Iov 38,4). În ce fel omul, în micimea lui, incapabil să înţeleagă şi să domine realitatea dumnezeiască, va putea cuprinde pe Cel care a făcut toate acestea şi Care guvernează toate cu înţelepciune şi atotştiinţă?

Prin suferinţa sa, acceptată, trăită în fidelitate şi iubire faţă de Dumnezeu, Iov preînchipuie Răstignirea lui Hristos pe Cruce. El cel Drept ia asupra Sa suferinţele tuturor oamenilor şi prin Învierea Sa deschide drumul fiecărei persoane spre Rai. Iov este considerat un model de răbdare pentru fiecare suferinţă pe care Dumnezeu o îngăduie asupra noastră, fiind de asemenea şi o imagine profetică a suferinței Domnului Hristos.

Astăzi pe bună dreptate Biserica îl cinsteşte cântând: „Ca un adevărat şi drept de Dumnezeu cinstitor şi fără prihană, şi sfinţit arătându-te, preamărite, sluga lui Dumnezeu cea adevărată, ai luminat lumea cu răbdarea ta, prearăbdătorule şi preaviteazule. Pentru aceasta toţi, de Dumnezeu înţelepţite Iov, lăudăm pomenirea ta”.