Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Minunea învierii lui Lazăr, prefigurare a învierii de obște

Minunea învierii lui Lazăr, prefigurare a învierii de obște

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 31 Mar, 2018

Sărbătoarea Floriilor este timpul bucuriei pentru întreaga Biserică. Aceasta din urmă Îl primeşte cu ramuri de finic pe Hristos Care intră în Ierusalim smerit pentru mântuirea noastră. Biserica Ortodoxă prăznuiește astăzi Sâmbăta lui Lazăr, iar mâine va sărbători Duminica Floriilor. Învierea lui Lazăr și intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim sunt strâns legate între ele. La ambele sărbători, Hristos este cântat și slăvit ca biruitor al morții. Ramurile de finic pe care oamenii le țin în mâini în această zi simbolizează biruința și triumful datorat învierii lui Lazăr, preînchipuire a Învierii lui Hristos și a învierii celei de obște, a tuturor oamenilor.

Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor fac trecerea de la Postul Mare la Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului. În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spune: "Vecernia din Vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr spune clar în cântările ei că acum s-au împlinit cele 40 de zile de post. Iar Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor fac, aşadar, trecerea spre o altă săptămână, care nu mai face parte din cele 40 de zile de post, ci este un timp mai sfânt şi mai sfinţitor, fiind timpul totalei participări mistice sau tainice a creştinilor ortodocşi la Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale lui Hristos, pentru ca noi oamenii să ne despătimim de patimile rele sau păcătoase din firea omenească, patimi care au pricinuit odinioară răstignirea şi moartea lui Hristos".

Referindu-se la legătura dintre învierea lui Lazăr şi Intrarea Domnului în Ierusalim, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Ieri, adică în Sâmbăta lui Lazăr, sărbătorea Betania, iar astăzi, adică în Duminica Floriilor, întreaga Biserică se bucură de prezenţa sfântă. Ieri, Hristos dăruia viaţă unui om, adică lui Lazăr, iar astăzi, El Însuşi vine spre moarte. Ieri îl învia pe mortul de patru zile, astăzi vine în Ierusalim ca să învieze din morţi după trei zile". Această legătură se vede și din rânduiala liturgică, pentru că în Sâmbăta lui Lazăr şi în Duminica Floriilor cântăm acelaşi tropar. "Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta adeverind-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, Biruitorului morţii, strigăm: Osana Celui dintru ­înălţime, binecuvântat eşti Cel ce vii întru numele Domnului". Cu aceste cuvinte de laudă, Biserica noastră îl cinstește pe Sfântul Lazăr, dezvăluind, totodată, sensul adânc, atât al minunii învierii sale din morți, cât și al sărbătorii Floriilor, care este asociată cu Sâmbăta lui Lazăr. Cu alte cuvinte, ni se arată că această minune nu este numai un eveniment din viața lui Lazăr, ci și preînchipuirea învierii celei de obște.

Prevestire a Învierii Domnului

Vorbind despre învierea lui Lazăr, părintele Iosif Vatopedinul spune: „Domnul nostru Iisus Hristos, Care Și-a dus la bun sfârșit misiunea și a tămăduit rana ­atotomenească și Care în șase zile urma să Se predea Preacuratelor Sale Patimi, prin care avea să pecetluiască desăvârșirea mântuirii noastre, a arătat ucenicilor Săi și îndeobște întregii lumi, ca pregustare, că există înviere din morți și că El este cu adevărat «Învierea și Viața». Chiar înainte de aceste fapte cutremurătoare, adică de Învierea Domnului, a avut loc înainte cu șase zile învierea lui Lazăr (...). L-a înviat pe Lazăr nu atât pentru a arăta puterea măreției Sale dum­nezeiești, de altfel o făcuse și mai înainte cu alte prilejuri, ci ca să arate că de-acum era aproape vestea nimicirii morții și vestea învierii depline a firii umane și a întregii restaurări a firii «celei supuse stricăciunii» din pricina căderii omului".

Învierea lui Lazăr ne este prezentată de Sfântul Evanghelist Ioan (Ioan 11, 1 şi urm.). Ea este prevestire a Învierii Domnului, dar și preînchipuire a învierii de obşte a tuturor oamenilor, la cea de-a Doua Venire a lui Hristos.

Vorbind despre pericopa care relatează această minune, Mitropolitul grec Ierotheos Vlachos spune: „Textul evanghelic referitor la acest eveniment poate fi împărţit în trei părţi principale. Prima parte este aceea în care Hristos le spune ucenicilor Săi despre boala lui Lazăr şi mai apoi despre moartea acestuia, a doua parte este întâlnirea lui Hristos cu surorile lui Lazăr, care plângeau moartea fratelui lor, iar a treia parte este învierea minunată a lui Lazăr".

Pornind de la tâlcuirile patristice la învierea lui Lazăr, părintele Iosif Vatopedinul arată că: 'învierea lui Lazăr istoric a avut loc atunci, dar acest lucru, transportat în alegorie, lucrează în fiecare zi în sufletele oamenilor (...). Fiecare dintre noi este un Lazăr mort și un prieten al Iisus-ului nostru, pentru care El S-a jertfit și Care de toți Se îngrijește. Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul Atoatecunoscător, Preabunul Stăpân și adevăratul nostru Părinte, văzând starea noastră de moarte, fără încetare strigă către puterile Sale cerești: «Lazăr, prietenul nostru, a murit». Acum, cine dintre cei adormiți va fi în stare să stârnească compătimirea Lui, așa încât El să intervină și să îl învie? Pentru că El singur a mărturisit: «Eu sunt Învierea și Viața». (...) Când ne vom întoarce și noi către El, ca să Îi spunem suferința pe care o trăim în moartea în care ne aflăm, ca să strige și la noi: «Lazăre, vino afară!» (Ioan 11:43)? Ca să se întâmple aceasta, avem nevoie de oameni care să ne stea alături, așa cum avea Lazăr pe cele două surori ale sale, pe Marta și pe Maria. Marta simbolizează la Părinți lucrarea practică, pocăința practică și nevoințele trupești. Iar pe de altă parte, Maria simbolizează contemplarea, dumnezeiasca vedere, interiorizarea duhovnicească prin care fiecare suflet rațional comunică cu Dumnezeu".

Prăznuiri lăuntrice

Datorită învierii lui Lazăr are loc primirea triumfală a Domnului în Ierusalim. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan spune: „Deci, dă mărturie mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta" (Ioan 12, 17-18).

Referindu-se la intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, Sinaxarul Duminicii Floriilor ne spune: "După învierea lui Lazăr din morţi, mulţi dintre cei ce au văzut minunea au crezut în Hristos. (...) A doua zi a trimis pe ucenicii Săi să-I aducă asina şi mânzul ei. Şi, într-adevăr, Cel Care are cerul drept tron, S-a urcat pe mânzul asinei şi a intrat în Ierusalim". Copiii evreilor, şi ei chiar, aşterneau înaintea Lui haine şi ramuri de finic; unii le aruncau, iar alţii le purtau în mâini şi strigau, mergând înaintea Lui: «Osana Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel». Acest lucru s-a întâmplat pentru că Preasfântul Duh le-a mişcat inimile lor spre lauda şi slava lui Hristos. Prin stâlpări, adică prin ramuri fragede, s-a arătat mai dinainte biruinţa lui Hristos împotriva morţii, căci era obiceiul ca învingătorii în lupte sau războaie să fie cinstiţi şi însoţiţi în procesiuni triumfale cu ramuri de copaci verzi. Mânzul de asină ne închipuie pe noi, poporul care ne tragem din păgâni. Hristos şezând pe mânzul asinei şi odihnindu-Se pe el este proclamat înălţător de trofee, biruitor şi împărat al întregului pământ".

Printre mulţimile ce se aflau la Ierusalim s-au răspândit cu repeziciune minunea învierii lui Lazăr şi iminenta venire a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim. Când a intrat Domnul în Ierusalim călare pe asin, era o atmosferă de entuziasm debordant. În fapt, aşa cum spune Sfântul Evanghelist Matei, iudeii vedeau în El împlinirea profeţiei din Zaharia: "Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei" (cap. 9, v. 9). Mântuitorul împlineşte întocmai această profeţie venind în Ierusalim într-o smerenie deplină, în ciuda osanalelor şi a primirii împărăteşti pe care o face poporul evreu.

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos vine smerit în Ierusalim în osanalele poporului, iar prin aceasta ne lasă să întrezărim atât suferinţa Sfintelor Sale Pătimiri, cât şi bucuria Învierii Sale, care este învierea noastră, a tuturor.

În acest sens, Mitropolitul grec Ierotheos Vlachos conchide: "Învierea lui Lazăr și intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim închipuie nădejdea învierii de obşte, precum şi intrarea lui Hristos în inima curată a omului. Aceste sărbători trebuie să depăşească stadiul de evenimente exterioare şi să devină prăznuiri lăuntrice".