Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Sfânta Marina, tămăduitoarea de boli sufleteşti şi trupeşti

Sfânta Marina, tămăduitoarea de boli sufleteşti şi trupeşti

Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 17 Iul, 2020

Biserica noastră o sărbătoreşte astăzi pe Sfânta Mare Muceniță Marina. Născută în Asia Mică, a fost cinstită în Imperiul Bizantin, dar a fost cunoscută şi în Apus, începând cu secolul al 7-lea, sub numele de Sfânta Margareta. A suferit moarte martirică la începutul secolului 4 în timpul persecuţiilor împăratului Diocleţian. În Biserica Ortodoxă ea este invocată în rugăciuni ca izbăvitoare de duhuri rele şi tămăduitoare de boli sufleteşti şi trupeşti.

Viața Sfintei Marina, scrisă de soldatul Teotim, cel care i-a adus hrană cât timp sfânta a fost în închisoare, se păstrează în mai multe manuscrise. Potrivit acestora, sfânta era de loc din Antiohia Pisidiei şi s-a născut în familia unui preot păgân. Tatăl ei se numea Edesie şi pentru că i-a murit soţia, şi-a încredinţat fiica spre creştere unei femei creştine, care era doică. La vârsta de 12 ani află de la un creştin râvnitor „despre Hristos, Adevăratul Dumnezeu, cum S-a întrupat de la Duhul Sfânt în pântecele Preasfintei Fecioare şi cum S-a născut dintr-însa păzindu-i fecioria nestricată; apoi cum a făcut multe minuni şi a pătimit de bunăvoie pentru mântuirea oamenilor, a murit, a înviat, S-a înălţat la cer şi a pregătit celor ce cred în El şi-L iubesc viaţă fără de sfârşit, slavă şi Împărăţia veşnică”. În urma acestei convorbiri ea s-a convertit la creştinism şi a devenit o mărturisitoare a lui Hristos ca Domn şi Dumnezeu: „Şi precum credea într-Însul cu inima, tot aşa nu se ruşina a-L mărturisi pe El cu gura, deşi era încă nebotezată, căci nu aflase preot creştin, care să o boteze pe ea. Şi dorea Sfânta Marina să-şi verse sângele său pentru Hristos şi cu acela să se boteze, ca într-o scăl­dătoare a botezului, precum a auzit că mulţi din sfinţii mucenici - bărbaţi şi femei - s-au botezat în sângele lor, punându-şi sufletele lor pentru Domnul, şi voia şi ea să se facă următoarea acelora”. 

Tatăl ei, aflând că fiica lui a crezut în Hristos, „a urât-o şi o socotea pe ea nu ca pe o fiică, ci ca pe o străină”. La vârsta de 15 ani s-a întâlnit, pe când se afla pe câmp, cu Olimvrie, eparhul părţilor de Răsărit, un mare persecutor al creştinilor, care mergea la Antiohia Pisidiei. Vieţile Sfinţilor ne relatează că, „văzând-o că este frumoasă, s-a mirat de neobişnuita ei frumuseţe şi îndată rănindu-se de dragostea ei s-a gândit să o ia de soţie”. Pentru că a refuzat să se căsătorească cu el și să jertfească idolilor, Marina a fost supusă la chinuri pentru a se lepăda de Hristos şi nereuşind nimic cu acestea, a fost martirizată prin tăierea capului.

În timpul martirajului a mărturisit credinţa sa în Hristos prin cuvinte impresionante pentru noi creştinii: „Marina mă cheamă, născută şi crescută în Pisidia. Și cred în numele Domnului meu. Dacă pentru mine El a răbdat cruce şi moarte, necruţându-Şi Sfântul Trup cel luat din Preasfânta Fecioară Maria, cu atât mai mult sunt eu datoare să mor şi să pătimesc pentru El, necruţându-mi cu nimic sănătatea şi păcătosul meu trup. Să nu socoteşti că mă vei înfricoşa cu îngrozirile tale. Iată, eu sunt gata spre toate muncile şi morţile tale, căci Acela spre Care eu nădăjduiesc mă va întări”.

Vieţile Sfinţilor ne relatează că Sfânta Mare Muceniţă Marina „şi-a sfârşit nevoinţa muceniciei sale în 17 zile ale lunii iulie. Pătimirea ei a scris-o cel ce a văzut-o cu ochii, robul lui Dumnezeu Teotim, care a privit la toate muncile ei şi s-a învrednicit a fi văzător al acelor vedenii, care i s-au descoperit sfintei. El a dat acestea credincioşilor spre folos şi spre cinstea şi pomenirea iubitei mirese a lui Hristos, Marina, şi spre slava iubitorului de oameni, Hristos, Mântuitorul nostru, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh să-I fie cinste şi slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

După sfârşitul martiric al sfintei, moaştele ei au fost răspândite în toată lumea creștină și așezate în racle preţioase spre cinstire. Astăzi, părţi din moaştele ei se află în Muntele Athos, la mănăstirile Vatoped, Xenofont, Dohiariu şi Iviron. În Grecia găsim moaştele sale la biserica ocrotită de ea în Tesalonic, la Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului din Andros, la Biserica Sfinților Marina și Antonie din Sérres, la Biserica Sfintei Marina din Kásos, la Biserica Sfintei Marina din Maistro, Alexandroúpoli (aici moaştele au fost donate de Arhiepiscopia Râmnicului), la Mănăstirea Sfântului Gheorghe Ilion, Evia, la Catedrala Mitropolitană a Sfântului Ahilie, Larisa, la Biserica Sfintei Marina din Didimoteichon, la Biserica Sfintei Marina din Afissos, la Biserica Sfintei Marina din Patra (localitatea Makrighiannis), la Biserica Sfintei Marina din Imeros. De asemenea, părţi din moaştele sfintei sunt la Biserica Sfintei Marina din Filipoúpoli, Bulgaria, în Mănăstirea Sfintei Napa din Cipru şi tot în această insulă se mai găsesc şi la Mănăstirea Maicii Domnului din Amiros, apoi le găsim şi în Biserica Sfântului Pavel și a Sfântului Alipie din Attalia (Turcia), precum şi în Biserica Sfântului Sava din Iași. Datele despre locul unde se află părţi din moaştele sfintei le-am luat de pe site-ul Pemptousia, Grecia. La noi în ţară, părticele din moaştele ei se găsesc la mănăstirile Horezu (judeţul Vâlcea), Căldărușani și Țigănești (judeţul Ilfov), precum și în alte sfinte locașuri.

Astăzi, în ziua ei de sărbătoare, Biserica ne îndeamnă să o cinstim prin cuvintele: „Cu frumuseţile fecioriei fiind împodobită, fecioară, cu nestricăcioase cununi te-ai încununat, Sfântă Muceniţă Marina; şi cu sângiuirile muceniciei vopsindu-te şi cu minunile tămăduirilor luminându-te, muceniţă, ai luat cu bună credinţă plată de biruinţă pentru pătimirea ta”.

Să ne rugăm ei în aceste timpuri greu încercate spunând: „O, Sfântă Mare Muceniţă a lui Hristos Marina, cea care pentru Hristos viaţa ţi-ai jertfit şi adevărata credinţă ai mărturisit, în ceruri acum te veseleşti, laudă aducând Sfintei Treimi împreună cu cetele mucenicilor. Roagă-te pentru noi Mirelui tău să ne întărească în credinţă, de ispite să ne păzească, de vrăjmaşi să ne mântuiască, de foc, de apă şi de necazuri să scăpăm, ca pe Dumnezeu, prin tine, să-L lăudăm cântându-I: Aliluia!”

Citeşte mai multe despre:   Sfanta Marina