Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Vestea cea bună şi ziua dăruirii totale a Fecioarei

Vestea cea bună şi ziua dăruirii totale a Fecioarei

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 25 Mar, 2020

Miercuri, 25 martie, Biserica sărbătorește Buna Vestire, când a avut loc zămislirea lui Hristos prin puterea şi lucrarea Preasfântului Duh. Într-un imn închinat Născătoarei de Dumnezeu, cântăm: „Gavriil zicând ţie, Fecioară, bucură-te, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor”. Buna Vestire este împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu, dată după căderea lui Adam şi a Evei (Facere 3, 15). 

Sărbătoarea Buna Vestire este deopotrivă una împărătească şi una a Maicii Domnului. Este praznic împărătesc pentru că se referă la Împăratul Hristos, Care a fost zămislit în pântecele Născătoarei de Dumnezeu şi este sărbătoare a Maicii Domnului pentru că se referă la acea persoană care a contribuit la zămislirea şi la Înomenirea Cuvântului lui Dumnezeu, Preasfânta Fecioară Maria.

Relatarea biblică

Sfântul Apostol Luca ne relatează în primul capitol al Evangheliei sale că în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume este Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se cheamă Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!” La auzul acestor cuvinte, Maica Domnului îşi manifestă nedumerirea, întrebând: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” Și a primit răspunsul minunat: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, iar Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 34-35). Vedem de aici că actul întrupării Fiului lui Dumnezeu se face prin participarea Sfintei Treimi. Puterea Celui Preaînalt indică prezenţa Tatălui, umbrirea Sfintei Fecioare este lucrarea Sfântului Duh, iar Sfântul care Se va naşte din ea este Fiul lui Dumnezeu. Fecioara primeşte taina prin­tr-un cuvânt de totală dăruire: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38). Se vădeşte aici ascultarea Sfintei Fecioare faţă de cuvântul Arhanghelului, dar şi ascultarea ei faţă de Dumnezeu. Astfel, îşi supune propria raţiune voii lui Dumnezeu. Acest cuvânt „fie”, al Fecioarei Maria, are o importanţă covârşitoare. El exprimă acordul omului cu voinţa lui Dumnezeu.
Întruparea Domnului în pântecele Născătoarei de Dumnezeu s-a făcut de la Duhul Sfânt. Firea curată a lui Hristos are legătură cu zămislirea prin creaţie, iar nu cu zămislirea prin sămânţă. Firea umană s-a unit cu firea dumnezeiască în chip neschimbat, neamestecat, neîmpărţit şi nedespărţit, îndată, din clipa zămislirii Domnului nostru Iisus Hristos. Asta înseamnă că Preasfânta Fecioară a gustat prima din bunătăţile dumnezeieştii Întrupări, anume îndumnezeirea. Ceea ce ucenicii lui Hristos au gustat în ziua Cincizecimii, iar noi după Botez, în timpul Tainei Dumnezeieştii Euharistii, când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, şi ceea ce vor trăi sfinţii în Împărăţia cerurilor, a fost trăit de Prea­sfânta Fecioară încă din prima clipă a zămislirii şi a purtării în pântece. Unirea firii dumnezeieşti cu firea umană în Ipostasul Cuvântului, înlăuntrul pântecelui Născătoarei de Dumnezeu, constituie îndumnezeirea directă a firii umane. Îndumnezeirea firii omeneşti există din prima clipă în care firea dumnezeiască s-a unit cu cea omenească.

Arhanghelul care aduce Vestea Bună

Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a adus vestea cea bună Sfintei Fecioare Maria. El este cel care a vestit „taina cea din veac ascunsă”, este trâmbița Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Arătarea Arhanghelului Gavriil către Preasfânta Fecioară Maria și vestea adusă de el au fost cele mai mari dintre toate binevestirile pe care le-a auzit vreodată neamul omenesc. Preacurata Fecioară Maria a fost prima care a primit această veste bună şi a fost cel dintâi om care s-a cutremurat de frică şi de bucurie. În calendarul bisericesc, Sfântul Arhanghel Gavriil este pomenit pe 26 martie, în ziua de după Buna Vestire, pe 8 noiembrie, când sărbătorim Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, și pe 13 iulie, când se face pomenire de toate minunile săvârșite de Sfântul Arhanghel Gavriil.

Istoria sărbătorii

Buna Vestire - în limba greacă Evanghelismos, în limba slavonă Blagoveştenie - a Întrupării Fiului lui Dumnezeu a fost sărbătorită la 25 martie încă din prima jumătate a secolului al 5-lea, odată cu generalizarea prăznuirii Naşterii Domnului la 25 decembrie. 

Părintele profesor Ene Branişte susţine că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de Papa Leon al II-lea (681-683). La început, aceasta era doar locală şi cu denumirea de sărbătoare a aşteptării Naşterii Domnului. Variaţia datei de prăznuire a existat în Apus până în secolul al 11-lea, când data de 25 martie s-a generalizat în tot Occidentul. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieşte pe 7 aprilie, în raport cu vechea dată a sărbătorii Naşterii Domnului (6 ianuarie). În Răsărit însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Naşterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot pe 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a secolului al 5-lea. Această sărbătoare cade în fiecare an în perioada Postului Mare şi Biserica acordă dezlegare la peşte.

Primul acatist

Acatistele sunt rugăciuni prin care cerem mai ales mijlocirea sfinţilor spre a ne ajuta sau a ne izbăvi la vreme de nevoie şi de necaz. Se numesc acatiste pentru că în timpul lor nu stăm jos în strane, ci în picioare.

Primul imn acatist este cel al Bunei Vestiri și este alcătuit din 24 de strofe, având 13 condace şi 12 icoase. Această piesă imnografică dă expresie, sub formă poetică, învăţăturii Bisericii despre Maica Domnului. A fost alcătuit în secolul al 7-lea de Patriarhul Serghie al Constantinopolului. Alcătuirea este corelată, potrivit sinaxarelor, cu eliberarea Constantinopolului de avari și perși, în 7 august 626, din timpul împăratului Heraclie. Pe când acesta se afla într-o expediție în Orient, departe de Constantinopol, barbarii au pornit atacul asupra capitalei. Deși situația părea a fi fără scăpare, Patriarhul Serghie, luminat de Duhul Sfânt, a organizat o serie de procesiuni pe zidurile cetății cu relicvele Sfintei Cruci, cu icoana „nefăcută de mână” a lui Hristos și cu veșmântul Maicii Domnului. De asemenea, a încurajat tot poporul în luptă și a îndemnat clerul să intensifice rugăciunile către Născătoarea de Dumnezeu.

În semn de recunoștință, poporul a cântat toată noaptea, în picioare, Imnul Acatist al Maicii Domnului în Biserica Fecioarei din Vlaherne. În amintirea acestui eveniment, slujba Imnului Acatist este oficiată în fiecare an, vineri seara, în săptămâna a 5-a din Postul Sfintelor Paști.

De Buna Vestire o cinstim pe Preacurata Fecioară, mărturisind prin cuvintele imnografului inspirat: „Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!”

Citeşte mai multe despre:   sarbatoare  -   Buna Vestire