După încercări urmează bucuria duhovnicească

Şi într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Şi au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a zis: Unde este credinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare cine este Acesta, că porunceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă? Luca 8, 22-25

Cuvintele Apostolilor, „Învăţă­to­rule, pierim”, reprezintă strigătul sufletelor însetate după binecu­vântarea Domnului Iisus Hristos. Fiind în barca acestei vieţi, uneori ne înfricoşăm de mulţi­mea furtunilor şi a ispitelor care vin asupra noastră. Din neascul­tare, teribilism sau din nesă­bu­inţă ajungem să ne facem singuri rău. Depărtarea de Domnul Hristos şi de poruncile Sale ne amăgeşte cu o falsă libertate şi ne aduce în suflete un nesfârşit zbucium. Ucenicii Mântuitorului, deşi erau pescari cu experienţă şi navigatori iscusiţi, s-au văzut depăşiţi de situaţie. Şi atunci au strigat la Hristos. Au fost apoi întrebaţi ucenicii: „Unde este credinţa voastră?” Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina aşa ne învaţă: „Încredinţaţi-vă lui Dumnezeu cel bun şi El vă va povăţui la odihnă. După încercări urmează bucuria duhovnicească”.