Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Ioan 16, 2‑13

Ioan 16, 2‑13

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 11 Iun, 2019

Zis‑a Domnul către ucenicii Săi: Vine ceasul când oricine vă va ucide va crede că aduce închinare lui Dumnezeu. Și acestea le vor face pentru că n‑au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. Iar acestea vi le‑am spus ca să vă aduceți aminte de ele, când va veni ceasul lor, că Eu vi le‑am spus. Și acestea nu vi le‑am spus de la început, fiindcă eram cu voi. Dar acum Mă duc la Cel ce M‑a trimis și nimeni dintre voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? Ci, fiindcă v‑am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc Eu; căci, dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. Și El, venind, va vădi lumea de păcat și de dreptate și de judecată. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; de dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu și nu Mă veți mai vedea; și de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteți să le purtați. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul.

Duhul Sfânt și lucrările Lui

Sfântul Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 19, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 12, p. 63

„De bună seamă, ne putem face o idee în legătură cu măreția Duhului și în legătură cu neîntrecuta Lui putere, luând aminte la semnificația numelor, la măreția lucrărilor și la binefacerile Lui față de noi și față de întreaga lume. Este numit Duh (ca și Tatăl și Fiul) în textele: Duh este Dumnezeu (Ioan 4, 24), și Hristos, Domnul, este Duhul vieții noastre (Plângerile lui Ieremia 4, 20). Este numit Sfânt și este Sfânt, după cum Sfânt este Tatăl și Sfânt este Fiul. Dacă pentru creație sfințenia este ceva adăugat din afară, pentru Duhul sfințenia este un apanaj al firii Sale. El nu este sfințit, ci sfințitor. Este numit bun, pentru că bun fiind Tatăl, bun este Cel născut din El. Bunătatea este esența Sa. Este denumit Cel fără ocolișuri, ca și Domnul Dumnezeu (Psalmi 140, 16), pentru că adevărul și dreptatea este în Sine și nu se înclină într‑o parte sau alta, în virtutea neschimbabilității firii Sale. Este numit Paraclet ca și Fiul Unul‑Născut; El Însuși spune: Voi ruga pe Tatăl Meu și alt Paraclet vă va trimite (Ioan 14, 16). Prin urmare, Duhul are nume comune cu Tatăl si Fiul în virtutea participării la aceeași fire. Altfel, cărui fapt (se datorează acestea)? A fost numit apoi Duh stăpânitor, Duh al adevărului și al înțelepciunii. Duh divin este Cel care M‑a creat. (Ioan 23, 4.) Pe Veseleel, zice, l‑a umplut Dumnezeu cu Duh divin de înțelepciune, de pricepere și de știință. Deci, acestea sunt numele Duhului, mari și suprafirești și nu cuprind nicio exagerare.

Iar lucrările Lui care sunt? Mărimea lor este imposibil de redat, iar mulțimea lor este imensă. Cum este posibil să înțelegem pe cele ce sunt dincolo de timp? (...) A existat, a preexistat și a coexistat cu Tatăl și cu Fiul mai înainte de veci, încât, chiar dacă vei concepe ceva (ca existând dincolo de timp, vei găsi că este posterior Duhului.”