Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Ioan 6, 14-27

Ioan 6, 14-27

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 11 Mai, 2019

„În vremea aceea, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, oamenii ziceau: Acesta este într-adevăr Prorocul, Care avea să vină în lume. Cunoscând, deci, Iisus că au să vină și să-L ia cu sila ca să-L facă Împărat, S-a dus iarăși în munte, El singur. Și, când s-a făcut seară, ucenicii Lui au coborât la mare. Și, intrând în corabie, se îndrep­tau spre Capernaum, dincolo de mare. Și s-a făcut întuneric, iar Iisus încă nu venise la ei. Și, suflând vântul cu putere, marea se învolbura. După ce au vâslit, deci, ca la douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă și apro­piindu-Se de corabie și s-au înfricoșat. Dar El le-a zis: Eu sunt; nu vă temeți! Deci, voiau să-L ia în corabie, însă corabia îndată a sosit la țărmul la care mergeau. A doua zi, mulțimea, care rămă­sese de cealaltă parte a mării, a văzut că nu era acolo decât numai o corabie mai mică și că Iisus nu intra­se în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii Lui. Și alte corăbii mai mici au venit din Tiberiada în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulțu­mise. Deci, când a văzut mulțimea că nu sunt acolo Iisus și ucenicii Lui, oamenii au intrat în corăbiile cele mici și au venit la Capernaum, cău­tându-L pe Iisus. Și, găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: Învățătorule, când ai venit aici? Iisus le-a răs­puns și a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Mă cău­tați nu pentru că ați văzut minuni, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. Lucrați nu pen­tru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncar­ea ce rămâne spre viața veșnică și pe care o va da vouă Fiul Omului, pentru că pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl.”

Mâncarea ce rămâne spre viața veșnică

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 412-413

„(...) Cel ce mănâncă trupul Meu, zice, și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el. Căci, precum dacă cineva unește o ceară cu altă ceară, va vedea desigur pe una în alta, la fel, socotesc, și cel ce primește trupul Mântuitorului nostru Hristos și bea cinstitul Lui sânge, cum zice El Însuși, se face una cu El, amestecându-se și unindu-se cu El prin împărtășire, întrucât el se află în Hristos și Hristos în el. Așa ne-a învățat Hristos și în Evanghelia după Matei, zicând: Asemenea este Împărăția cerurilor cu un aluat, pe care, luându-l o femeie, l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată (Matei 13, 33). Cine e deci femeia și care este înțelesul măsurilor numite, sau ce este în general măsura, se va spune la locul potrivit. Acum vom spune numai ce este aluatul. Precum zice Pavel, că puțin aluat dospește toată făina (I Corinteni 5, 6), așa cea mai mică binecuvântare amestecă tot trupul nostru cu ea și îl umple de lucrarea ei și așa Se face prezent în noi Hristos, și noi în El. Și va avea dreptate să spună cineva că aluatul este în toată făina, și făina se face prezentă în tot aluatul.”