Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (CMXL): Viaţa religioasă în Apus în secolele XIX-XX (III)

Istoria creştinismului (CMXL): Viaţa religioasă în Apus în secolele XIX-XX (III)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 07 Apr, 2008

În această perioadă, pietatea creştină s-a putut menţine în ţările în care majoritatea credincioşilor era catolică, datorită cultului, oficierii dese a missei (liturghia catolică), sărbătorilor, acţiunilor sociale de caritate practicate de cler şi de diferite asociaţii de binefacere, misionarilor şi, mai ales, unor figuri religioase cu calităţi deosebite. În secolul al XIX-lea, cel care a promovat cel mai mult trăirea liturgică a fost francezul P. Gueranger († 1875), autor al multor studii de specialitate: „Institutions liturgiques“ (1840-1851) şi „LâAnnée liturgique“, în 14 volume. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolul al XX-lea, romano-catolicii au desfăşurat o activitate deosebită pentru dezvoltarea „mişcării liturgice“, în vederea cultivării pietăţii euharistice şi a cuminecării dese a credincioşilor, prin aşa-numitele Congrese euharistice, ţinute în diferite ţări din Europa şi America. Primul Congres euharistic s-a ţinut la Lille, în Franţa, în 1882, urmat de Congresul de la Ierusalim, ţinut între 13-21 mai 1893. Au urmat numeroase alte congrese euharistice: Roma (1905 şi 1922), Tournai (1906), Metz (1907), Londra (1907), Colonia (Köln, 1909), Montreal (1910), Madrid (1911), Viena (1912), Lourdes (1914), Chicago (1926), Zagreb (1923) şi Liubliana (1925). Muzica şi arta bisericească au venit în ajutorul acestei acţiuni, însă „mişcarea liturgică“ nu a avut rezultatele scontate şi datorită faptului că în Biserica Romano-Catolică se folosea limba latină în cult, neînţeleasă pentru o bună parte dintre credincioşi. Pentru a îndrepta această situaţie, Conciliul II Vatican (1962-1965) a hotărât introducerea limbilor naţionale în cultul Bisericii Romano-Catolice, urmând astfel exemplul Bisericii Ortodoxe. Tot în această perioadă, s-a constatat că mărturisirea anuală obligatorie şi cuminecarea erau respectate de mai puţin de jumătate din numărul credincioşilor.