Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (CMXXX): Înfiinţarea Patriarhiei Române (VIII)

Istoria creştinismului (CMXXX): Înfiinţarea Patriarhiei Române (VIII)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 26 Mar, 2008

La 30 iulie 1925, patriarhul ecumenic Vasile al III-lea (1925-1929), „pe temeiul hotărârii unanime” a „Sfântului şi veneratului său Sinod”, a transmis Tomosul (cu nr. 1579) prin care recunoştea Patriarhia Ortodoxă Română. Ceremonia învestiturii şi înscăunării primului patriarh, Miron Cristea, a avut loc la Bucureşti, duminică, 1 noiembrie 1925, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod, a reprezentanţilor statului şi a 21 de trimişi ai unor Biserici Ortodoxe surori (din care 9 - patriarhi), a şefilor celorlalte culte din România. Prin Legea şi Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, din 1925, se consfinţea autocefalia Bisericii noastre, organizată ca Patriarhie. Sub raport canonic-administrativ, Patriarhia Română cuprindea: 1. Mitropolia Ungrovlahiei, cu eparhiile sufragane: Arhiepiscopia Bucureştilor, Episcopia Râmnicului - Noul Severin, Episcopia Buzăului, Episcopia Argeşului şi Episcopia Tomisului; 2. Mitropolia Moldovei şi Sucevei, cu eparhiile sufragane: Arhiepiscopia laşilor, Episcopia Romanului, Episcopia Huşilor şi Episcopia Dunării de Jos (Galaţi); 3. Mitropolia Ardealului, cu eparhiile sufragane: Arhiepiscopia de Alba-Iulia şi Sibiu, Episcopia Aradului, Episcopia Caransebeşului, Episcopia Oradiei şi Episcopia Clujului; 4. Mitropolia Bucovinei, cu eparhiile: Arhiepiscopia Cernăuţilor şi Episcopia Hotinului; 5. Mitropolia Basarabiei (înfiinţată în 1927) cu eparhiile: Arhiepiscopia Chişinăului şi Episcopia de Cetatea-Albă (Ismail). În anul 1921, a fost înfiinţată şi o Episcopie a Armatei, cu reşedinţa la Alba-Iulia. Cu timpul, au mai fost înfiinţate şi alte eparhii. Biserica Ortodoxă Română era condusă de Sfântul Sinod, „cea mai înaltă autoritate pentru chestiunile spirituale şi canonice şi for suprem pentru chestiunile bisericeşti de orice natură”, care era format din: patriarh - ca preşedinte şi toţi mitropoliţii, episcopii şi arhiereii vicari în funcţie.