Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (CMXXXVII): Misiunile catolice în secolul al XIX-lea (II)

Istoria creştinismului (CMXXXVII): Misiunile catolice în secolul al XIX-lea (II)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 04 Apr, 2008

Misiunea Bisericii Catolice în această perioadă a fost foarte bogată şi a vizat toate continentele, dezvoltându-se, în special, în Africa. Reînnoirea misionară din secolul al XIX-lea, în Apusul catolic, se caracterizează prin înmulţirea societăţilor şi instituţiilor misionare pentru misiune externă, încadrate în Congregaţia „De propaganda fide“, înfiinţată în 1622 de papa Grigorie al XV-lea (1621-1623). În secolul al XIX-lea, în Biserica Romano-Catolică au fost înfiinţate peste 430 de ordine şi congregaţii, din care peste 330, de călugăriţe. Dintre acestea, cele mai importante, înfiinţate după 1850, au fost: Congregaţia „Sfântul Duh“, Societatea misiunilor străine din Milan, Misionarii Sfintei Inimi, Misiunile africane din Lyon, Congregaţia Sfintei Inimi a Mariei, Părinţii din Mill-Hill, Misiunile africane din Verona, Misionarii din Africa sau Părinţii albi, Societatea Cuvântului Divin, Benedictinii Sfintei Odila, Misiunile străine din Parma, Societatea Sfântului Iosif din Baltimore, Societatea elveţiană a Misiunilor din Betleem. În primele decenii ale sec. al XIX-lea, au fost numeroase critici îndreptate împotriva vieţii contemplative, considerată inutilă pentru societate. Astfel, au fost luate măsuri administrative şi legislative îndreptate împotriva călugărilor şi călugăriţelor contemplative: Maria da Gloria a Portugaliei i-a alungat pe misionari; Spania anilor 1833-1843, constituţiile mexicane din 1857 şi 1917 şi Franţa au luat măsuri împotriva vieţuitorilor din mănăstiri. În faţa acestor măsuri, mulţi călugări şi călugăriţe au făcut misiune în spitale, iar alţii au emigrat în America. Spre exemplu, călugăriţele „claustrale“ (din latina târzie, „clausura“ - închizătoare, apărătoare, fortăreaţă), reduse la o viaţă de mizerie, au făcut misiune în spitale sau în diferite alte servicii sociale sau caritative.