Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului: Dialogul teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania (III)

Istoria creştinismului: Dialogul teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania (III)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 15 Feb, 2010

Primul dialog teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania a avut loc la Goslar (Germania), între 19-23 noiembrie 1979. Tema generală a dialogului teologic a fost: Sfânta Scriptură, Tradiţia şi Mărturisirea. Ortodocşii au subliniat faptul că mărturisirea de credinţă este răspunsul credinţei la cuvântul lui Dumnezeu şi exprimă întreaga învăţătură propovăduită şi predată de la început de Biserică pe baza Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii şi ea o mărturiseşte după conţinutul şi obiectul ei, atât în forma ei concentrată în Simbolul niceo-constantinopolitan şi în forma sa mai dez-voltată, în hotărârile Sinoadelor ecumenice care au dobândit valabilitate permanentă, cât şi în mărturisirile din secolele XVI şi XVII, sau în învăţătura dezvoltată a Bisericii (în cărţi de învăţătură bisericească, catehisme ş.a.). Izvorul mărturisirii de credinţă este întreaga învăţătură revelată care este cuprinsă în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie, respectiv în Tradiţia apostolică care se continuă de-a lungul veacurilor, ca Tradiţie bisericească dinamică, ca răspuns la noile probleme ale fiecărei epoci. De aceea Mărturisirile de credinţă din secolele XVI şi XVII sunt expresii ale Tradiţiei bisericeşti ca răspuns al Bisericilor Ortodoxe la problemele acelor timpuri. De aceea, ele au o mare însemnătate istorică şi teologică ca nişte călăuze, însă ele pot şi trebuie să fie adâncite continuu prin o nouă valorificare a Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii. De asemenea, mărturisirea credinţei este şi o sarcină permanentă în Biserică, fără ca prin aceasta să fie suprimate mărturisirile vechi; această sarcină este împlinită prin continua adâncire a Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, al căror conţinut revelat nu poate fi epuizat în nici o formulă şi expresie scrisă. Pentru aceea este nevoie de exprimări mereu noi, conforme timpului şi care să poată fi acceptate şi însuşite de contemporani.