Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCLXXII): Începuturile învăţământului teologic în Banat (III)

Istoria creştinismului (MCCCLXXII): Începuturile învăţământului teologic în Banat (III)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 19 Noi, 2009

În anul 1865, când s-a înfiinţat Episcopia ortodoxă română a Caransebeşului, primul ei episcop, Ioan Popasu (1865-1889), a transferat secţia românească a Seminarului de la Vârşeţ în oraşul său de reşedinţă. Cursurile s-au deschis la 1/13 noiembrie 1865 în vechea clădire a Episcopiei din Caransebeş. Cu toate că a avut de confruntat greutăţi materiale, totuşi şcoala teologică a progresat mereu. În toamna anului 1874 s-a înfiinţat şi o secţie pedagogică, pentru pregătirea viitorilor învăţători ai şcolilor din eparhie. În aceste condiţii s-a creat un Institut Pedagogic-Teologic, sub o singură conducere, după modelul celor de la Sibiu şi Arad. Până în 1896, cursurile pedagogice durau doi ani, iar apoi durata studiilor a ajuns la patru ani. Atenţia episcopului s-a îndreptat şi spre formarea unor cadre didactice bine pregătite, trimiţând numeroşi tineri la studii în diferite centre univer-sitare. La fel au procedat şi urmaşii lui Ioan Popasu, Nicolae Popea şi Miron Cristea. În anul 1891, în timpul arhipăstoririi lui Nicolae Popea s-a ridicat o clădire pentru Institut, care a fost folosită până în anul 1948. Ca şi la Institutele din Sibiu şi Arad, teologii din Caransebeş au înfiinţat o Societate de lectură, încă din 1868 (numită mai târziu „Ioan Popasu“), care avea şi o foaie de manuscris - „Progresul“. Comparativ cu Institutele din Sibiu şi Arad, numărul absolvenţilor de la Caransebeş era mult mai redus. Absolvenţii celor trei Institute teologice ortodoxe din Transilvania şi Banat erau oameni cu pregătire superioară dobândită nu doar în şcolile teologice, ci şi în gimnaziile pe care le absolviseră. Toţi cunoşteau cel puţin două limbi străine (germana, maghiara, iar în părţile Banatului şi sârba), încât aveau cunoştinţe mai temeinice decât absolvenţii din vechea Românie, care, în cele mai fericite cazuri, frecventaseră cursurile Seminariilor superioare de la Bucureşti şi Iaşi.