Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCLXXVII): Înfiinţarea şcolilor superioare în Transilvania (I)

Istoria creştinismului (MCCCLXXVII): Înfiinţarea şcolilor superioare în Transilvania (I)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 25 Noi, 2009

În anul 1850 mitropolitul Andrei Şaguna al Transilvaniei a prezentat Curţii imperiale din Viena dorinţa românilor ortodocşi de a avea gimnazii superioare (licee) la Sibiu, Deva, Cluj, Chioar, Cohalm şi Braşov, şi gimnazii inferioare (cu patru clase) la Făgăraş, Alba lulia, Sighişoara, Brad, Breţcu şi Abrud, precum şi şcoli reale la Hălmagiu, Târgu Mureş, Haţeg, Baia de Criş, Mijlocenii Bârgălui şi Şimleu. Însă mitropolitul Transilvaniei n-a reuşit să înfiinţeze decât două gimnazii, la Braşov şi la Brad. Primul gimnaziu ortodox s-a deschis la Braşov la 1 noiembrie 1850, prin efor-turile protopopului Ioan Popasu, viitorul episcop de Caransebeş, ajutat, desigur, de mitropolitul Andrei Şaguna. La 7 septembrie 1851, de sărbătoarea Sfintei Sofia, într-o atmosferă de mare sărbătoare, cu participarea mitropolitului Andrei Şaguna, s-a pus piatra de temelie a gimnaziului proiectat de Ştefan Emilian, edificiu care avea să fie finalizat la 1871, când se construieşte şi aripa de sud. În noul an şcolar, 1851-1852, s-a deschis a doua clasă gimnazială prin angajarea ca profesor a cunoscutului poet iluminist Ioan Barac, urmată de a treia clasă în anul următor şi noi profesori. Ridicarea acestei clădiri şcolare şi întreţinerea gimnaziului s-au făcut din fondurile puse la dispoziţie de epitropiile Bisericilor „Sfântul Nicolae“ (Şchei) şi „Sfânta Adormire“ din Braşov, la care se adăugau daniile unor credincioşi şi chiar subvenţiile anuale ale Guvernului României. Unii credincioşi îşi donau sau îşi lăsau prin testament averea pentru întreţinerea gimnaziului braşovean. Însuşi mitropolitul Şaguna a cumpărat din banii săi o casă pentru directorul gimnaziului. Conducerea şcolii era încredinţată unei „eforii“, condusă de protopopul Braşovului. Începând cu anul 1860 durata cursurilor gimnaziului din Braşov a fost mărită la opt clase.