Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCLXXXII): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (II)

Istoria creştinismului (MCCCLXXXII): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (II)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 02 Dec, 2009

Biserica românească din Transilvania, atât cea Ortodoxă, cât şi cea Unită, a organizat şi îndrumat nu doar şcoli de teologie, ci alte tipuri de şcoli. Acestea şcoli medii româneşti şi-au întemeiat peste o sută de fonduri şi fundaţii, din care se acordau burse şi ajutoare elevilor săraci. Multe dintre ele erau lăsate de oameni înstăriţi, în vederea ajutorării atât a şcolilor româneşti, cât şi a elevilor lor. Cea mai însemnată fundaţie cu acest caracter a fost aceea a lui Emanoil Gojdu (1802-1870), un avocat de succes şi patriot ardelean de origine aromână, stabilit în Budapesta (Ungaria) în anul 1824. Conştient de originea sa de român ortodox, cu care se mândrea, prin tot ceea ce a făcut, Gojdu a demonstrat prin acţiunile sale că nu a uitat de originile sale româneşti şi nici nu a ascuns faptul că se trăgea dintr-o familie modestă: „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Naţiunea mea mă îmboldeşte a stărui în fapta, ca încă şi după moarte să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul Naţiunii mele“. Casa lui a fost cunoscută tot timpul ca fiind o casă românească, unde toţi românii erau bine primiţi şi sprijiniţi. Prin testamentul făcut la Budapesta la 4 noiembrie 1869, acesta şi-a lăsat averea numai „acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care aparţine la confesiunea orientală ortodoxă“, pentru acordarea de burse studenţilor şi pentru ajutorul preoţilor. În acest sens a fost constituită o fundaţie, care a funcţionat între 1870 şi 1917, prin care s-au acordat burse studenţilor români. Printre cei 5.500 de elevi şi studenţi români ortodocşi, care au beneficiat de burse acordate de Fundaţia „Godju“, între anii 1871-1920, s-au numărat Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza, Victor Babeş ş.a. Administrarea fondurilor o făcea o „reprezentanţă“, în frunte cu mitropolitul din Sibiu, alături de episcopii săi sufragani şi câţiva membri mireni.