Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCLXXXV): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (V)

Istoria creştinismului (MCCCLXXXV): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (V)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 05 Dec, 2009

În prima jumătate a secolului al XIX-lea în afară de cele peste 300 de şcoli unite, alte vreo 300 de şcoli ortodoxe româneşti funcţionau în Episcopiile Timişoarei, Aradului şi în „Vicariatul“ Oradiei, după cum aflăm dintr-un anuar cu date statistice al Mitropoliei sârbe de Karlovitz, sub jurisdicţia căreia se aflau acestea. Şcolile confesionale ortodoxe au cunoscut o stare de mare înflorire mai ales sub arhipăstorirea lui Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei. Încă în Sinodul eparhial din anul 1850, s-a hotărât scoaterea şcolilor româneşti de sub controlul episcopului catolic maghiar din Alba-Iulia (situaţie în care se aflau din 1838), şi trecerea lor sub „suprema inspecţiune“ a episcopului ortodox de la Sibiu, protopopii fiind numiţi „inspectori“ ai şcolilor din protopopiatul lor. Tot atunci s-a hotărât ca şcoala clericală de la Sibiu să se transforme într-un Institut teologic-pedagogic, urmând ca absolvenţii de teologie să funcţioneze şi ca învăţători înainte de hirotonie, dacă necesităţile o cer. Prin numeroase circulare, mitropolitul Transilvaniei a dat diferite îndrumări clerului şi credincioşilor cu privire la şcolile poporale, mai ales în legătură cu ridicarea de noi clădiri pe seama lor. De pildă, într-o circulară din 1852, cerea ca fiecare parohie să-şi ridice o clădire pentru o şcoală, dascălii să fie de credinţă ortodoxă, să se folosească numai manualele apărute în tipografia eparhială din Sibiu. Cu toate că învăţământul avea caracter confesional şi fiecare parohie ortodoxă trebuia să facă eforturi ca să-şi aibă propria şcoală, în comunele mixte şi sărace Şaguna a admis ca ortodocşii să se asocieze cu credincioşii uniţi, ca prin eforturi comune să-şi zidească şcoală şi să întreţină pe învăţător, care urma să fie de confesiunea celor care formau majoritatea. În acelaşi timp, Şaguna s-a interesat de pregătirea viitorilor învăţători în secţia pedagogică a Institutului din Sibiu, de perfecţionarea pregătirii lor profesionale în conferinţe învăţătoreşti, de îmbunătăţirea retribuţiei lor, de tipărirea manualelor didactice etc.