Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCLXXXVI): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (VI)

Istoria creştinismului (MCCCLXXXVI): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (VI)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 07 Dec, 2009

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în afară de cele peste 300 de şcoli unite, alte vreo 300 de şcoli ortodoxe româneşti funcţionau în Episcopiile Timişoarei, Aradului şi în „Vicariatul“ Oradiei, după cum aflăm dintr-un anuar cu date statistice al Mitropoliei sârbe de Karlovitz, sub jurisdicţia căreia se aflau acestea. Referitor la funcţionarea şcolilor poporale, au fost aduse noi precizări de Statutul Organic. Astfel, potrivit acestuia, preoţii parohi erau directori ai şcolii din parohia lor, protopopii inspectori peste toate şcolile din protopopiat, iar mitropolitul (sau episcopii de Arad şi Caransebeş) erau „inspectori supremi“ ai şcolilor din eparhia lor. Fiecare Consistoriu (consiliu eparhial) avea o „secţie şcolară“, condusă de un „asesor şcolar“, care se ocupa de problemele şcolare ale întregii eparhii, făcea inspecţii etc. Învăţătorii se pregăteau în cele trei instituţii (secţii) pedagogice de la Sibiu, Arad (trecut în 1869 în grija Bisericii) şi Caransebeş (înfiinţat în 1876). Ei erau aleşi de adunarea parohială a fiecărei parohii (ca şi preoţii), deţinând, de regulă, şi slujba de cântăreţ (cantor) în parohia respectivă. Averea şcolii era administrată de epitropia parohială. În anul 1858 existau în Arhiepiscopia Sibiului 691 de şcoli ortodoxe. Până la sfârşitul arhipăstoririi mitropolitului Andrei Şaguna al Transilvaniei numărul lor a crescut la aproape 800. S-au construit peste 300 clădiri şcolare noi. În 1882 în întreaga Mitropolie ortodoxă a Transilvaniei (Arhiepiscopia Sibiului, Episcopiile Aradului şi Caransebeşului şi Vicariatul din Oradea) existau 1.578 de şcoli poporale, cu 1.722 de învăţători. În 1889-1890 existau în Mitropolie 1.458 de clădiri şcolare proprii şi 177 închiriate, cu 1.755 învăţători, cu 145.847 elevi şi alţi 56.700 în „şcoala de repetiţie“.