Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCXC): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (X)

Istoria creştinismului (MCCCXC): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (X)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 10 Dec, 2009

Şcolile confesionale româneşti de ambele rituri, atât cele ortodoxe, cât şi cele unite, au fost puse adeseori în situaţia de a fi desfiinţate sau înstrăinate de Guvernul din Budapesta. Astfel, s-a legiferat introducerea obligatorie a limbii maghiare în şcolile pedagogice şi poporale româneşti cu obligaţia ca toţi învăţătorii acestora să înveţe limba maghiară. Numărul de ore afectat acestei limbi a fost sporit. Prin această lege se urmărea închiderea şcolilor româneşti în parohiile mai sărace sau înstrăinarea lor. Cea mai grea îndatorire, impusă tuturor şcolilor din Ungaria şi Transilvania, inclusiv celor aflate sub îndrumarea Bisericii, era aceea „de a dezvolta şi întări în elevi spiritul de ataşament la patria maghiară şi conştiinţa că aparţine la naţiunea maghiară“. Adunările româneşti de protest, cuvântul deputaţilor români în Cameră (Dietă) şi al ierarhilor în Casa Magnaţilor, au rămas fără rezultat, căci proiectul de lege al lui Apponyi a fost admis, apoi promulgat de împărat (cunoscut sub numele: „Ar-ticolul de lege 27“ sau „Legea lui Apponyi“). În astfel de împrejurări, „darea culturală“ a crescut mereu în toate parohiile. Legea 38 din 1868 prevedea ca darea culturală să reprezinte 5% din impozitele directe către stat. La începutul secolului al XX-lea, în 21 de comune din Hălmagiu, într-o zonă în care sărăcia era mare, darea culturală a atins 185%! Biserica a fost nevoită să facă mari sacrificii pentru întreţinerea şcolilor, bugetele eparhiilor privind cheltuielile pentru problemele şcolare fiind câteodată mai mari decât cele pentru problemele bisericeşti. De pildă, în bugetul Arhiepiscopiei Sibiului pe 1910 se prevedeau 296.100 coroane cheltuieli bisericeşti şi 269.070 cheltuieli şcolare, iar bugetul Eparhiei Aradului pe 1913 prevedea 64.560 coroane în scopuri bisericeşti şi 91.933 coroane în scopuri şcolare.