Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLXVIII): Filantropia în Ţara Românească (XIX)

Istoria creştinismului (MCCLXVIII): Filantropia în Ţara Românească (XIX)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 18 Mai, 2009

Mănăstirea cu Spitalul „Sfântul Pantelimon“ este una dintre cele mai însemnate aşezăminte religioase şi de asistenţă medico-socială din ţară. Acest aşezământ, ctitorie a lui Grigorie Ghica al II-lea (1733-1735, 1748-1752), a fost construit între anii 1735-1752, când domnitorul a dat un hrisov-testament cu „orânduielile cuviincioase pentru administrarea şi conducerea ctitoriei lui“. Pentru biserica cu hramul „Sfântul Pantelimon“, ctitorul a reuşit să obţină braţul drept al Sfântului, pe care l-a aşezat într-un relicvar de argint, dăruindu-l mănăstirii la 23 septembrie 1750. La 2 aprilie 1832, generalul Kiseleff hotărăşte ca cele trei spitale - „Sfântul Pantelimon“, „Colţea“ şi „Filantropia“ - să fie reunite într-o Eforie a Spitalelor, urmând ca cele trei fundaţii să fie administrate de către o epitropie independentă, însă sub controlul Eforiei. Ele au funcţionat astfel până la 1847. În acest an, Gheorghe Bibescu desfiinţa administraţiile separate ale primelor trei fundaţii, punea sub controlul Eforiei toate spitalele din ţară şi îi dădea acesteia o organizare cu caracter de instituţie de stat, în care domnul aproba bugetul, iar cheltuielile erau supuse aceluiaşi control ca şi cheltuielile statului. Abia prin legea din 16 octombrie 1864, Eforia (devenită Eforia Spitalelor Civile) se constituie cu un patrimoniu distinct de patrimoniul statului, cu caracter de instituţie de utilitate publică. După această dată, Aşezământul „Sfântul Pantelimon“ a cunoscut o deosebită dezvoltare. Semnificativ este faptul că Aşezământul „Sfântul Spiridon“, o instituţie filantropică prin excelenţă, pe lângă îngrijirea pe care o acorda bolnavilor şi săracilor, cum statornicea hrisovul de înfiinţare, făcea şi alte acte de filantropie. Menţionăm faptul că în incinta Mănăstirii „Sfântul Pantelimon“, la 1 noiembrie 1868, a început să funcţioneze Orfelinatul „Sfântul Pantelimon“, cu 60 de băieţi, cu timpul numărul lor ajungând la 100. Orfelinatul a funcţionat în cadrul mănăstirii până în 1881, când a fost preluat de Ministerul Instrucţiei Publice. Aşezământul „Sfântul Pantelimon“ a desfăşurat cea mai bogată activitate filantropică din Mitropolia Ungrovlahiei.