Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCDVI): Legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserici Ortodoxe de limbă greacă între anii 1821-1918 (I)

Istoria creştinismului (MCDVI): Legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserici Ortodoxe de limbă greacă între anii 1821-1918 (I)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 05 Ian, 2010

În perioada 1821-1918, legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu celelalte Biserici Ortodoxe surori au fost mai puţin însemnate decât în secolele precedente. Mai mult decât atât, raporturile cu Bisericile de limbă greacă s-au deteriorat în urma secularizării averilor mănăstireşti din 1863, din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, şi în urma încercărilor repetate ale Bisericii din noul stat România de a-şi câştiga autocefalia. Acelaşi lucru se poate spune şi în privinţa raporturilor Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Biserica Ortodoxă Sârbă, care s-au agravat în urma acţiunilor revendicative ale Bisericii Româneşti de a ieşi de sub jurisdicţia acestei Biserici. În această perioadă s-au întărit legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Ortodoxă Rusă. Cele patru Patriarhii „apostolice“ (Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim) şi aşezămintele monahale de la Athos, Meteora, Ianina, Sinai şi din alte părţi ale Greciei şi Orientului Apropiat au continuat să beneficieze de veniturile mănăstirilor care le erau închinate atât în Ţara Românească, cât şi Moldova, până la secularizarea averilor acestora, în 1863. Mitropoliţii români care au păstorit după 1821 au păstrat legăturile canonice obişnuite cu Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. De pildă, Grigorie Dascălul a avut un schimb de scrisori cu patriarhul ecumenic Agatanghel, în vederea tipăririi „Tetraevanghelului“ bulgar, care a văzut lumina tiparului la Bucureşti în anul 1828. Urmaşul lui Grigorie Dascălul, Neofit, a trimis ajutoare Patriarhiei Ecumenice pentru susţinerea unor biserici şi şcoli greceşti (de pildă pentru Biserica „Sfânta Treime“ din Insula Halchi şi pentru seminarul teologic de acolo).