Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCDXXIII): Conferinţa panortodoxă de la Constantinopol (1923) (I)

Istoria creştinismului (MCDXXIII): Conferinţa panortodoxă de la Constantinopol (1923) (I)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 25 Ian, 2010

Conferinţele panortodoxe din secolul al XX-lea au o importanţă deosebită pentru întreaga Biserică ortodoxă. Ele s-au ţinut din dorinţa şi necesitatea adoptării unor măsuri pentru asigurarea unităţii Bisericii Ortodoxe printr-o colaborare frăţească mai strânsă între toate Bisericile Ortodoxe surori. Prima conferinţă panortodoxă s-a ţinut la Constantinopol, între 10 mai şi 8 iunie 1923, în timpul patriarhului ecumenic Meletie IV Metaxakis (1921-1923). Problema principală pe care a discutat-o şi a rezolvat-o Conferinţa a fost reforma sau îndreptarea calendarului vechi sau iulian, rămas în urmă cu 13 zile faţă de calendarul civil. Încă din 1902, Patriarhia Ecumenică a trimis o enciclică Bisericilor Ortodoxe surori în care cerea părerea şi consensul lor în mai multe probleme, printre care şi cea a eventualei schimbări a calendarului: „De nu mai puţină atenţie este vrednică, după părerea noastră, problema unui calendar comun, despre care se vorbeşte şi se scrie deja de câtăva vreme, mai ales de metodele propuse pentru reformarea calendarului iulian care s-a folosit în Biserica Ortodoxă de sute de ani, sau de primirea celui gregorian: primul este mai inexact ştiinţific, iar al doilea mai exact, considerând de asemenea schimbarea Paştelui nostru bisericesc după o înţelegere trebuincioasă. În studiile din această problemă, vedem că opiniile ortodocşilor ce s-au ocupat în mod special de aceasta sunt împărţite. Unele din acestea consideră moştenirea noastră străbună ca fiind singura potrivită în Biserică, fiind preluată de la Părinţi şi având întotdeauna autoritatea Bisericii; nu numai că ei socotesc că e o prea mică nevoie de schimbare, dar chiar o resping, din pricinile pe care le-am arătat. Alţii, campioni ai calendarului apusenilor şi a introducerii lui de către noi, sugerează cea mai mare precizie cronometrică posibilă, sau chiar noul uz al uniformităţii; ei pledează pentru practica Bisericii Apusene ca fiind inteligentă, aşteptând de la ea probabil, în opinia lor, oarece sporiri duhovniceşti“.