Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCLIII): Diaspora Bisericii Ortodoxe Române (XI)

Istoria creştinismului (MCLIII): Diaspora Bisericii Ortodoxe Române (XI)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 20 Dec, 2008

După evenimentele din decembrie 1989, diaspora Bisericii Ortodoxe Române a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Astfel, pe lângă arhiepiscopiile din străinătate, înfiinţate pentru românii ortodocşi, au apărut altele noi, iar unele au fost ridicate la rang de mitropolie. Între cele cinci dioceze ale Bisericii Ortodoxe Române din diasporă se numără Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală. Un rol important în organizarea diasporei româneşti din această parte a Europei l-a avut Episcopul Teofil Ionescu, care, la 17 ianuarie 1972, a cerut Patriarhului Justinian, printr-o scrisoare însoţită de un „aide-memoir“, să fie reprimit sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Române şi să i se acorde autonomie după modelul Preasfinţitului Victorin din Statele Unite ale Americii. Sinodul Permanent hotărăşte, iar Sinodul Plenar ratifică în şedinţa sa din 28 aprilie 1972 reprimirea Episcopului Teofil sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, a început o nouă fază a vieţii bisericeşti a românilor ortodocşi stabiliţi în Europa Centrală şi de Vest. După recunoaşterea hirotonirii sale de Biserica Ortodoxă Române, Episcopul Teofil a început reorganizarea Episcopiei, înfiinţând „Asociaţia culturală a Episcopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală“, cu sediul la Paris, recunoscută de autorităţile franceze la 27 iulie 1972. Din iniţiativa Episcopului Teofil s-a organizat, de asemenea, un Consiliu eparhial format din şapte membri, al cărui preşedinte este episcopul însuşi. Acestei eparhii i se adaugă treptat vechile parohii ale Patriarhiei române, precum şi cele nou-înfiinţate din Europa Centrală şi Occidentală (Anglia, Suedia, Danemarca, Germania, Austria, Italia, Spania, Elveţia, Finlanda). Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa de lucru din 25 mai 1974, a hotărât ridicarea Episcopului Teofil la rangul de Arhiepiscop, hotărâre ratificată de Sinodul Plenar din 13 decembrie 1974.