Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Luca 10, 1–15

Luca 10, 1–15

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 15 Noi, 2019

„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini; rugați, deci, pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. Mergeți! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. Nu purtați pungă, nici traistă, nici încălțăminte; și pe nimeni să nu salutați pe cale. Iar în orice casă veți intra, întâi ziceți: Pace casei acesteia! Și de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi. Și în această casă rămâneți, mâncând și bând cele ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutați din casă în casă. Și în orice cetate veți intra și vă vor primi, mâncați cele ce vă vor pune înainte. Și vindecați pe bolnavii din ea și ziceți-le: S-a apropiat de voi Împărăția lui Dumnezeu. Și în orice cetate veți intra și nu vă vor primi, ieșind în piețele ei, ziceți: Și praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea voastră vi-l scuturăm vouă. Dar aceasta să știți, că s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Zic vouă că mai ușor va fi Sodomei în ziua aceea decât cetății aceleia. Vai ție, Horazine! Vai ție, Betsaido! Căci dacă în Tir și în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac și în cenușă. Dar Tirului și Sidonului mai ușor le va fi la judecată decât vouă. Și tu, Capernaume, nu ai fost înălțat oare până la cer? Până la iad vei fi coborât!”

Virtuțile păstorului duhovnicesc

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LXIII-a, 48-50, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 256-257

„În alegerea de preot să nu precumpănească lăcomia omenească, ci harul Lui Dumnezeu, nu dăruirea de bunăvoie, şi nici propria alegere, ci chemarea cerească. Acela să ofere daruri pentru păcate, care poate să sufere pentru cei păcătoşi, pentru că şi el, precum s-a spus, poartă slăbiciunea. Nu trebuie să-şi ia cineva cinstire pentru sine, ci să fie chemat de Dumnezeu, ca şi Aaron. De aceea Hristos n-a cerut preoția, ci a primit-o (Evrei 5, 4-5). Preoția lui Aaron, fiind preluată de urmaşii lui, se păstra mai mult pe temeiul moştenirii decât pe meritul dreptății. De aceea, după Melchisedec, despre care citim în Vechiul Testament, a venit adevăratul Melchisedec, adevăratul rege al păcii, adevăratul rege al dreptății. Căci aceasta este tălmăcirea numelui fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieții (Evrei 7, 3), acesta fiind Fiul lui Dumnezeu, (...) El este începutul şi sfârşitul (Apocalipsa 1, 8). El este şi o pildă, care arată că preotul trebuie să fie socotit fără mamă şi fără tată, ales fiind nu după meritul ­neamului, ci după al purtării personale, după întâietatea virtuților. Să fie deplin şi în credință, şi în ­bună purtare. Nu una fără alta, ci şi una, şi alta să se întregească în viața şi în faptele sale.”

Citeşte mai multe despre:   vindecare  -   Imparatia lui Dumnezeu