Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Luca 11, 34-41

Luca 11, 34-41

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 26 Noi, 2019

„Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul. Deci, când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău este luminat; dar când ochiul tău este rău, atunci și trupul tău este întunecat. Ia seama, deci, ca lumina din tine să nu fie întuneric. Așadar, dacă tot trupul tău este luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca și când te luminează făclia cu strălucirea ei. Și, pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; deci, intrând, a șezut la masă. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Atunci Domnul a zis către el: Acum voi, fariseilor, curățiți partea din afară a paharului și a blidului, dar înăuntrul vostru este plin de răpire și de viclenie. Nebunilor! Oare cel ce a făcut partea din afară n-a făcut și partea dinăuntru? Dați mai întâi milostenie cele ce sunt dinăuntru vostru și, iată, toate vă vor fi curate.”

Despătimirea

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte şapte omilii, Cuvânt despre desăvâr­şirea în duh, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 294

„Se cuvine ca sufletul cel fecioresc, pentru a se alipi de Dumnezeu, să se curețe nu numai de păcatele cele văzute, adică de desfrâu, de ucidere, de furt, de cuvinte urâte, de min­ciună, de iubirea de argint şi de lăcomie, ci cu şi mai multă (grijă) să se curețe de (patimile) cele ascunse - precum am zis -, adică de pofte, de slava deşartă, de dorința de a fi ­ad­mirați de oameni, de prefăcătorie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de obiceiurile cele rele, de ură, de ne­cre­dincioşie, de invidie; de egoism, de înfumurare şi de toate cele ase­me­nea lor. Pentru că, iată, zice Scrip­tura că păcatele cele ascunse ale sufletului sunt puse în egală măsură alături de cele din afară. Zicând Domnul: Dumnezeu a risipit oasele celor ce vor să placă oamenilor (Psalmi 52, 6) şi: Domnul urăşte pe bărbații care varsă sânge şi înşală (Psalmi 5, 6), arată că Dumnezeu urăşte în egală măsură pe cel viclean şi pe cel ucigaş.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia IV, IX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 60

„- Cum să ne scăpăm de această vătămare (a patimilor)?
- Dacă bem băutura care poate ucide toți viermii şi toți şerpii aceştia dinăuntru nostru!
- Şi care-i băutura cu o putere aşa de mare?
- Cinstitul Sânge al lui Hristos, dacă te împărtăşeşti cu îndrăz­nire. El poate stinge toată boala. Împreună cu cinstitul Sânge al lui Hristos, ascultarea cu atenție a dumnezeieştilor Scripturi, apoi milostenia unită cu ascultarea predicii. Prin acestea toate vor putea fi omorâte patimile care ne vatămă sufletul. Numai atunci vom trăi cu adevărat; acum nu suntem întru nimic mai buni decât morții. Că nu-i cu putință să trăim când trăiesc în noi acele patimi; cu ele neapărat pierim.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 307

„Nimic nu-L bucură atât pe Dumnezeu ca îndreptarea noastră, ca întoarcerea noastră de la viciu la virtute!”