Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Luca 11, 47–54; 12, 1

Luca 11, 47–54; 12, 1

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 28 Noi, 2019

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor! Că zidiți mormintele prorocilor pe care părinții voștri i-au ucis. Așadar, mărturisiți și încuviințați faptele părinților voștri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiți mormintele. De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Voi trimite la ei proroci și apostoli și dintre ei vor ucide și vor prigoni»; ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor prorocilor care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a fost ucis între altar și templu. Adevărat vă spun: că se va cere de la neamul acesta. Vai vouă, învățătorilor de Lege! Că ați luat cheia cunoștinței; voi înșivă n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-ați împiedicat. Atunci, ieșind El de acolo, cărturarii și fariseii au început să-L urască de moarte și să-L silească să vorbească despre multe, pândindu-L și căutând să audă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. În același timp adunându-se mulțime de mii de oameni, încât se călcau unii pe alții, Iisus a început să vorbească întâi către ucenicii Săi: Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.”

Să nu fim fățarnici!... mai ales când postim

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XX, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23 p. 261

„Iar când postiți nu fiți ca fățarnicii trişti, că îşi smolesc fețele lor ca să arate oamenilor că postesc (Matei 6, 16). Bine ar fi ca la auzul acestor cuvinte să suspinăm şi să plângem cu amar! Că nu numai că îi imităm pe fățarnici, dar îi şi întrecem. Cunosc, cunosc mulți oameni care nu postesc şi arată lumii că postesc; îşi pun mască de postitori, deşi nu postesc; iar apărarea lor este mai rea chiar decât păcatul, că spun: Fac asta ca să nu smintesc mulțimea! Ce spui, omule? Dumnezeiască e legea care ți-a poruncit să posteşti, şi tu vorbeşti de sminteală? Păzindu-o, socoteşti că sminteşti, iar călcându-o, nu sminteşti? Poate fi, oare, o ­prostie mai mare decât aceasta? Nu încetezi odată să fii mai rău ca fățarnicii şi de două ori fățarnic? Nu te ruşinezi de tăria cuvintelor Domnului la gândul cât de mare e păcatul ce-l săvârşeşti? Domnul nu S-a mărginit să spună numai atât că aceia care arată lumii că postesc sunt nişte fățarnici, ci, voind să-i mustre mai mult, le spune că-şi smolesc fețele lor, adică şi le strică şi le pocesc.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XL, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 489

„Laudele poporului, cu cât îl fac mai strălucitor, cu atât îi măresc şi mai mult primejdiile, grijile şi tristețile. Un om ca acesta nu poate deloc să răsufle sau să se odihnească; atât de cumplit stăpân are! Şi pentru ce vorbesc de odihnă şi de răsuflare? Chiar de-ar face mii de fapte bune, unul ca acesta cu greu va intra în Împărăția cerurilor. Că nimic nu pierde atâta pe un om cât slava de la oameni. Îl face laş, rău, linguşitor, fățarnic.”