Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Luca 16, 10–15

Luca 16, 10–15

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 18 Ian, 2020

„Zis-a Domnul: Cel ce este credincios în foarte puțin, și în mult este credincios; și cel ce este nedrept în foarte puțin, și în mult este nedrept. Deci dacă n-ați fost credincioși în bogăția nedreaptă, cine vă va încredința pe cea adevărată? Și dacă în ceea ce este străin nu ați fost credincioși, cine vă va da ceea ce este al vostru? Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. Toate acestea le auzeau și fariseii, care erau iubitori de argint, și-L luau în bătaie de joc. Și El le-a zis: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.”

Bogăția ne răpește libertatea

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia L, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 175

„Spune-mi pentru ce ne înnebunim de pofta de bani, când ne stau în față Împărăția cerurilor şi bunătățile acelea nespuse? Pentru ce preferăm pe cele vremelnice, pe cele ce de multe ori nu ne rămân nici până seara, în locul celor veşnice, care ne rămân pururea? Poate fi, oare o nebunie mai mare ca aceasta, să ne lipsim şi de bunătățile veşnice din pricina dorinței vremelnice şi nici de averi să nu ne putem bucura pe deplin? Spune-mi, te rog, ce folos ai de pe urma unei mari bogății? Nu ştii, oare, că adaosul de avere nu aduce altceva decât haos de griji, bătaie de cap şi privegheri? Nu vezi că aceştia, cei înconjurați de multe bogății, sunt mai mult decât toți oamenii, ca să spun aşa, nişte robi şi că se tem în fiecare zi de umbre? Bogăția dă naştere la uneltiri, la vrăjmăşii, la invidie cumplită şi la mii şi mii de rele. De multe ori poți vedea pe cel care are nenumărați talanți de aur fericind pe meseriaşul care-şi câştigă hrana din munca mâinilor lui. Unde e bucuria, câştigul, când nu ne bucurăm nici de bogăția ce-o avem, ba mai mult, pierdem şi bunătăți mai mari din dragoste de bani? Dar pentru ce vorbesc eu de bunătăți mai mari, când pe lângă relele de aici, pe lângă pierderea bunătăților de acolo, mai suntem aruncați în gheenă? Nu mai pun la socoteală miile şi miile de păcate adunate odată cu bogăția, vicleniile, calomniile, răpirile, lăcomiile. Dar chiar dacă ai scăpa de toate aceste păcate, lucru foarte, foarte greu, dacă, însă, foloseşti numai pentru desfătarea ta banii şi averile şi nu le dai din belşug celor nevoiaşi, focul gheenei tot te paşte.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LIX, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 256

„Spune-mi pentru ce-ți strângi ție atâtea poveri de spini? Nu-ți dai seama că laşi copiilor tăi pricini şi prilejuri de păcate? Nu ştii, oare, că tinerii prin ei înşişi alunecă uşor şi sunt înclinați spre păcat? Când, însă, mai au şi bani, atunci căderea în păcat e şi mai uşoară.”