Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Luca 18, 2-8

Luca 18, 2-8

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 12 Ian, 2019

Zis-a Domnul pilda aceasta: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. Și era în cetatea aceea o văduvă care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu. Și un timp n-a voit, dar după aceasta, a zis întru sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate ca să nu vină mereu să mă supere. Și a zis Domnul: Auziți ce spune judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând.

Să se facă dreptate! Cum?

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia IX, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 111

„David a văzut pe Semei că îl atacă, că se bucură de nenorocirea lui și că îl umple de ocări; când generalii săi au vrut să-l omoare pe Semei, David i-a împiedicat zicând: Lăsați-l să blesteme, ca să vadă Domnul smerenia mea; și-mi va răsplăti mie cu bine pentru blestemul acesta în ziua aceasta (II Regi 16, 11-12); iar în Psalmi, cântând, spunea: Vezi pe vrăjmașii mei, că s-au înmulțit și cu ură nedreaptă m-au urât, și-mi iartă toate păcatele mele (Psalmi 24, 20, 19). Iar săracul Lazăr a avut parte de odihnă, tocmai pentru că a suferit nenumărate necazuri în viața aceasta. Așadar nu sunt nedreptățiți cei care suferă ne­dreptăți dacă îndură cu curaj tot ceea ce suferă, ci câștigă chiar mai mult fie că sunt încercați de Dumnezeu, fie că sunt biciuiți de diavol.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 503

„... cel care știe să sufere cu curaj nedreptatea este oțel, cui și foc, pe când cel care pune la cale și săvârșește nedreptatea este mai slab decât lutul. Așadar nu e rău să fii nedreptățit, ci e rău să nedreptățești și să nu știi să înduri nedreptatea. Câte nedreptăți n-a îndurat David? Câte nedreptăți n-a făcut Saul? Și cine a ajuns mai puternic și mai fericit? Cine a ajuns mai de plâns și mai de jelit? Nu, oare, Saul, cel care a nedreptățit? Uită-te! Saul i-a făgăduit lui David că dacă va răpune pe Goliat îl va face ginere și-i va da cu dragă inimă pe fiica sa de soție. David a răpus pe Goliat, dar Saul nu s-a ținut de cuvânt; nu numai că nu i-a dat pe fiica lui, dar căuta să-l și omoare. Și cine a ajuns mai strălucit?”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XII-a, VIII, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1986), vol. 17, p. 476

„Dreptate înseamnă distribuire egală între oameni. Dar, chiar dacă nu reușim să facem exact această distribuire egală, totuși dacă o facem cu cele mai drepte intenții, nu ne depărtăm de scop.”