Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Luca 6, 46-49; 7, 1

Luca 6, 46-49; 7, 1

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 10 Oct, 2018

„Zis-a Domnul: Pentru ce Mă chemați: Doamne, Doamne, și nu faceți ce vă spun? Oricine vine la Mine și aude cuvintele Mele și le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă: Asemenea este unui om care, zidindu-și casă, a săpat, a adâncit și i-a pus temelia pe piatră; și, venind apele mari și puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră. Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care și-a zidit casa pe pământ, fără temelie, și, izbind în ea puhoiul de ape, îndată a căzut și prăbușirea acelei case a fost mare. Și după ce a sfârșit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.”

Zidirea sufletului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 637-638

„Hristos pune pe fiecare față în față cu sufletul lui. Ce folos va avea de-ar dobândi toată lumea, dar și-ar pierde sufletul? Spune-mi, ce ai câștiga din faptul că ești stăpân, dar ai vedea pe slugile tale desfătându-se, iar tu suferind cumplit? Nimic! Același lucru gândește-l și de sufletul tău! Când trupul se desfată și se îmbogățește, sufletul își așteaptă pieirea. Ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Hristos stăruie iarăși asupra aceluiași lucru. Ai, oare, alt suflet, îți spune Domnul, ca să-l dai în schimbul sufletului tău? Nu ai! Dacă pierzi bani, paguba o poți repara tot cu bani; așa e și dacă pierzi case, robi sau orice altceva din averile tale; dar dacă-ți pierzi sufletul, nu mai poți da în schimbul lui alt suflet. De-ai avea lumea toată, de-ai fi împăratul lumii, n-ai putea să cumperi un singur suflet, chiar de-ai da pentru el toate bogățiile lumii, cu lumea la un loc! Și ce e de mirare dacă se întâmplă aceasta cu sufletul, când și cu trupul se întâmplă la fel? De-ai purta nenumărate coroane pe cap, dar, dacă îți este bolnav trupul de o boală de nevindecat, nu-ți vei putea însănătoși trupul de-ai da toată împărăția ta, de-ai adăuga nenumărate trupuri, orașe și bani! Același lucru gândește-l și despre suflet; dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mult despre suflet. Lasă, dar, totul la o parte și cheltuiește-ți toată râvna numai pentru suflet!”

Sfântul Vasile cel Mare, Cuvânt ascetic (III), Cap. II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 207

„Dacă ar fi ceva folositor spre zidirea sufletelor, numai aceasta se cuvine să se discute; și chiar cele folositoare să se discute în bună ordine, la timp potrivit, de către acele persoane cărora li s-a îngăduit să discute acestea. Iar dacă cineva dintre cei mai mici ar dori să vorbească, să aștepte aprobarea superiorului. Șușo­tirile și vorbirile la ureche și acceptările prin semne cu capul, toate acestea să fie înlăturate, fiind condamnabile, pentru că șușoteala produce bănuiala ponegririi, iar acceptarea prin semne cu capul poate fi socotită dovadă că se insinuează ceva (lucru) ascuns împotriva unui frate. Iar cele asemenea devin început de ură și de bănuială.”