Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Luca 7, 31-35

Luca 7, 31-35

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 01 Noi, 2019

„Zis-a Domnul: Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Și cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care șed în piață și strigă unii către alții, zicând: V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și n-ați plâns. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine și negustând vin, și ziceți: Are demon! A venit și Fiul Omului, mâncând și bând, și ziceți: Iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor! Dar înțelepciunea a fost găsită dreaptă de către toți fiii ei.”

Făcutu-m-am tuturor toate...

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 83d, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, pp. 224-225

„Dar poate şi Însuşi Domnul, dacă nu pare unora cuvântul greu de purtat, e numit aici de purtătorul-de-Dumnezeu-învățător, «îna­inte-mergător» al Său Însuşi, ca Cel ce Se descoperă pe Sine, proporțional cu cei ce-L primesc, prin Vechiul şi Noul Testament, mergând Însuşi înaintea Sa prin ghicituri, cuvinte şi tipuri şi, prin acestea, călăuzind spre adevărul din afară de acestea. Aceasta o mărturiseşte Însuşi Domnul prin cuvintele Sale, prin care a spus: Încă multe am a vă spune, dar nu le puteți purta acum  (Ioan 16, 12). Prin aceasta a indicat învățătura mai înaltă decât cea anterioară, dar inferioară față de cea de după ea, care li se va da despre El prin Duhul dumnezeiesc. De aceea cu dreptate a adăugat: Dar când va veni Acela, Duhul adevărului, vă va călăuzi pe voi întru tot adevărul  (Ioan 16, 13). Iar în altă parte zice: Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului  (Matei 28, 26). Aceasta nu pentru că după aceea nu va mai fi deloc cu ei, ci pentru că va fi mai mult decât Cel mai de jos pe care L-am cunoscut, având să Se facă cunoscut după puterea lor. Căci fiind pururea la fel pentru Sine şi neprimind nici o prefacere prin schimbare, nici vreo creştere sau micşorare, li Se va face tuturor toate, pentru covârşirea bunătății: smerit, celor smeriți, înalt, celor înalți şi Dumnezeu prin fire, celor îndumnezeiți pentru El. Astfel, toate chipurile şi tainele proniei referitoare la om din veacul de față, fie ele cât de mari, sunt o anticipare şi o preînchipuire a celor viitoare. Deci şi cuvântul Domnului, pe care îl putem cuprinde acum, comparat cu cel mai tainic ce li se va da ucenicilor (sau prima Lui venire, comparată cu cea de-a doua), ne apare ca un înainte-mergător al Său. Căci el arată de fapt în sine, dar în chip întunecos, după puterea primitorilor, dar nu descoperă acum toate tainele ce le are în chip tăcut ascunse în sine, pentru faptul că sunt cu totul neînțelese făpturii. Căci tot ce cade, cum s-a zis, sub litere şi cuvinte, chiar dacă e inteligibil prin sine şi chiar dacă e duhovnicesc, față de ceea ce nu cade deloc sub litere şi rostire, are rolul de glas față de cuvântul pur.”