Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Marcu 10, 24–32

Marcu 10, 24–32

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 28 Dec, 2018

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în Îm­pă­răția lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mân­tu­ias­că? Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință. Și a înce­put Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat. Iisus a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care și-a lăsat casă, sau frați, sau su­rori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau țarine pen­tru Mine și pentru Evanghelie și să nu ia însutit acum, în vremea aceasta de prigoniri, case și frați și surori și mame și copii și țarine, iar în veacul ce va să vină - viața veșnică. Și mulți din cei dintâi vor fi pe urmă, iar cei din urmă vor fi cei întâi. Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți și cei ce mergeau după El se temeau.

Ce este bogăția?

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a VI-a la cuvintele Evangheliei după Luca: „Strica-voi jitnițele mele și mai mari le voi zidi” și despre lăcomie, VII, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1986), vol. 17, p. 407

„Bogații se asemănă cu un om care, ocupând un loc în teatru, ar opri pe alții să mai intre, deoarece socotește că spectacolul este numai pentru desfătarea lui și nicidecum pentru desfătarea tuturor.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XI, II-III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 130-131

„Nu vedeți că fiecare din aceștia își dau toată silința ca în fiecare zi să adauge ceva la banii adunați mai înainte și nu se satură niciodată? Dimpotrivă, cu cât le crește averea, cu atât li se mărește și pofta, și râvna. Deci dacă acolo unde râvna este fără folos, iar banii aduc adeseori multă vătămare mântuirii sufletului este atâta sârguință, cum să nu avem noi mai multă siguranță aici, unde râvna e de folos, răsplata nespusă, iar câștigul nemăsurat? Dincolo, pe lângă toate cele spuse, este și multă nestatornicie: stăpânirea de bani e nesigură, nu numai pentru că banii rămân aici când vine moartea și nu mai sunt de niciun folos celui ce i-a adunat, dar i se mai cere neapărat cu multă asprime și socoteală de banii care au rămas aici. De multe ori, însă, se mai întâmplă ca, chiar înainte de moarte, după multe osteneli, după multe sudori și necazuri, împrejurările vieții ca o furtună să lovească pe cel ce a strâns avere multă și să rămână dintr-odată mai sărac decât cei mai săraci. Și vezi că asta se întâmplă în fiecare zi. Cu bogăția duhovnicească, însă, nu te poți teme de așa ceva. Ea e sigură și statornică; aici mai cu seamă ne este de folos, iar dincolo ne dă multă mângâiere.
Așadar, cât avem timp, să arătăm, rogu-vă, pentru neguțătoria aceasta duhovnicească măcar aceeași râvnă care o au bogații pentru bani!”